Viata,Moartea,Eu si Speranta~Gandurile unei fete

       
        Viata...Viata mea e un dezastru.Un mare dezastru.Si din cauza cui?A iubirii!Numai si numai a iubirii.
   Tot ce-am primit de cand i-am cunoscut pe ei,e numai lacrimi.Lacrimi amare ce-mi curg pe obraji,si un suflet ranit.Un suflet atat de ranit,incat ma intreb cum de mai rezista.
   Eu doar i-am iubit,iar ei si-au batut joc de mine.Mereu.M-au ademenit in ghiarele mortii,promitandu-mi iubire sincera,si m-au aruncat in cea mai adanca prapastie,aratandu-si adevarata infatisare.M-au sedus si m-au folosit.Iar eu ca o proasta am intrat in jocul lor.Mi-am facut sperante...le-am daruit sufletul meu...i-am iubit...Si din nefericire,inca ii iubesc.Ii iubesc de la Cer la Pamant...De la inceput pana la sfarsit...Ii iubesc acum,si-i voi iubii si dincolo de moarte.
    
        Moartea...Pare o solutie atat de buna cand inima-ti sangereaza...Dar...Nu vine si la mine.Intotdeauna ma ocoleste.Se apropie...apoi dispare.Ei o fac sa dispara.Ei nu vor sa-mi gasesc linistea.Ei vor sa sufar fara incetare.Doar ei!
   Intr-o lume a supranaturalului totul ar trebui sa fie frumos.Magia si fericirea sa pluteasca in aer.Dar nu si aici.Nu cand traiesti cu ei.Rautatea le sta in fire.Pentru ei sa fii rau inseamna normalitate.
     
        Cine sunt eu?Probbil ca asta va intrebati de mult.Ei bine...Eu sunt o afurisita de Dryyanna - o fiinta capabila de iubirea suprema.Adica am fost creeata sa iubesc.
   Si sa va mai spun ceva.Locul meu nu este aici,pe Pamant,ci intr-un tinut magic,creeat special pentru noi.Un loc in care barbatii nu exista,si nici rautatea.Un loc plin de bunatate si frumusete.Un loc in care ar trebui sa ma aflu,da' nu sunt.Si asta doar din cauza lor.Fiindca ma vor aici,pe Pamant,unde fiintele ca mine sufera cel mai mult.Si de ce sufera?Pai pentru ca se indragostesc ca proastele mereu,si de cine nu trebuie,si niciodata,da' nicioada,nu-si pot alunga iubirea din inima.Iubesc fara sa fiu iubite - desi uneori se intampla ca printre barbatii care reusesc sa le fure inima mai sunt cativa care chiar tin la ele.

        Speranta...Speranta ti-o faci usor,iar cand ti-e destramata simti ca-ti cade lumea-n cap.
   Eu am sperat de mii de ori.De mii de ori am crezut ca ''sezonul tristetii' mi s-a terminat,si de fiecare data m-am inselat.Acum imi este frica sa mai sper,da' nu ma pot abtine.Sa gasesc o mica speranta este tot ce-mi doresc.Si cred c-am facut-o...Speranta mea este un barbat.Un barbat bun,care mi-a fost amic,iar acum iubit.Am incredere ca atat timp cat el va fi alaturi de mine,viata imi va mai zambi si mie din cand in cand.
   Desi nu voi putea uita niciodata de ceilalti...si nici ei nu ma vor lasa sa-i uit...Vor continua sa faca ce vor din mine...Mereu...Mere vor face asta.Nimeni nu-i poate opri,sunt prea puternici.Tot ce pot face este...sa incerc sa fiu fericita ...fiindca...printre ei ...exista si persoane carora chiar le pasa de mine.