Deep down it's just a boy who needs love-Capitolul 7

  -El cine este?intreba Caroline privindu-l pe nou venit.

  -Derek Michaelson,incantat de cunostiinta,iubire,se prezenta Derek sarutandu-i mana.

  -Caroline Forbes...OK...Isi retrase mana dintr-a lui si-si muta privirea spre Elijah.Acum ce facem?
  -Ce-ai reusit sa afli?
  -Ca este tinut intr-un beci,legat in lanturi cu verbina.Iar prin jur n-am auzit nici un sunet si n-am vazut nimic altceva in afara de pustietate.
  -Tu's gura ma-tii de vrajitoare,mormai Kol printre dinti.
  -De acord cu tine,frate,ii tinu isonul Derek.
  -Te urasc,mama!se planse Rebekah.Nik al meu...!
  -Bine.Se pare ca cu ajutorul legaturii n-am prea aflat mare lucru.Mai aveti vreo idee?
  -Sa cautam prin toate pustietatile?propuse Derek.
  -Ma cam indoesc vom reusi sa-l gasim inca viu in stilul asta,spuse Caroline.
  -Da...Incercam si eu...



     Bunica Silvia aseza toate fursecurile in cos,urmate apoi de prajiturelele cu ciocolata,apoi il inveli si iesii din casa.O lua pe potecuta ce ducea spre autostrada,si de-acolo spre Mistyc Falls.

     Ajunsa in fata casei Michaelson,ciocanii de doua ori si astepta.

     Usa se deschise,da' nu fu intampinata de zambetul lu' Klaus,ci de Elijah - pe care din pacate ea nu-l cunostea.

     -Buna ziua,tinere!Klaus este acasa?

     -Ce treaba aveti dumneavostra cu fratele meu?

     -Frate?Bunica Silvia ii zambi apoi continua:Eu sunt Silvia,sau cum prefera el sa-mi spuna,bunica Silvia.Am venit sa-i aduc niste fursecuri si prajiturele.Arata spre cos.Si ma bucur sa-l intalnesc in sfarsit pe unul dintre fratii lui.

     -Nikaus nu mi-a spus nimic despre dumneavostra.

     -Da,asa e.Am incercat de foarte mult timp sa-l fac sa-si deschida inima,si pana la urma am reusit.Si ca-mi adusei aminte...N-a fost deloc frumos din partea vostra sa nu veniti la petrecerea lui.Era foarte entuziasmata de ia.

     -Da...din pacate n-am putut ajunge...Elijah avea o privire trista,ceea ce-o facu pe batrana foarte curioasa.

     -E totul bine?

     -Da,dar din pacate Niklaus nu este acasa.A intervenit ceva si a trebuit sa plece din oras.Imi pare rau.

     -A plecat?Foarte ciudat...Atunci inseamna ca n-am de ce sa mai zabovesc pe-aici.Ne mai vedem,tinere!

     -La revedere,doamna!

     Batrana vru sa plece,dar ceva o opri.

     ''Am impresia ca saracutul Klaus n-a plecat deloc de buna voie.''

     Imaginea lu' Klaus injunghiat in inima de catre mama lui ii aparu in fata ochilor.

     Lasa cosul sa-i cada din mana,si rosti urmatoarele cuvinte:

     -Focule,adu-mi dogoarea ta!Apa,adu-mi limpezimea ta!Pamant,da-mi intelepciunea ta!Aer,da-mi rabdarea si linistea ta!Lumina,pogoara-te asupra-mi!

     Un cerc de foc se materializa in jurul ei,impreunat cu apa,iar inauntrul cercului iarba rasari si te imbia cu mirosul ei proaspat.Aerul parea ca sopteste cuvinte pline de bunatate si dragoste prin jurul ei,iar o lumina puternica o acoperii.

     Cand totul reveni la normal,in locul batranii se afla acum o tanara cu chipul bland.Parul saten ii se revarsa pe umeri,iar rochia neagra,croita dint-un material ce parea sa sclipeasca,ii cadea perfect pe corp.Iar din spatele ei se intindeau,magice si  fermecatoare,o pereche de aripi albe.

     -Pragateste-te sa pieri,demone!vorbi fata,iar glasul ii suna atat de dulce si puternic.Si de data asta pentru totdeauna!  

     La o mare distanta de Mystic Falls,trupul lu' Esther incepea sa se schimbe.Ochii i se inegrira,buzele ii se inrosisera,iar parul ii devenira rosu,precum focul.

     Pocni o data din degete,si rochia maronie,ce-o avuse pe ea,fu inlocuita cu una de un rosu aprins,ce-i cadea perfect pe corp.

     -Vino la mine,Protectoareo,si vom vedea cine-si va gasi sfarsitul!Vocea ei era seducatoare si plina de rautate.