Prada,lume!

 
    Well hallo all! Sunt noua, dupa cum v-ati dat seama, si pur si simplu ma fascineaza povestile de groaza, paranormalul, ideea unei lumi necunoscute, extraterestrii, etc...Am trait destule chestii, de la prima (7-8 ani) pana la ultima (in prezent). Cred ca totul a inceput cand trebuia sa mor si nu am facut-o: pe la 8 ani, la mare, am plecat tot mai in larg pentru ca apa era mica langa tarm. Si totul era ok, apa imi ajungea putin sub umeri, dar deodata pamantul moale mi-a fugit de sub picioare si apa m-a cuprins de tot. Eram cu un baietel si mama lui era pe tarm. Mama lui ne-a observat, si a venit inot spre noi, dar a durat ceva, si pe el l-a luat primul. Eu eram sub apa de-a binelea, ma sufocam, nu aveam aer, si nu puteam sa deschid ochii...Stiu doar ca simteam ca ma inec, pur si simplu cum ma duc. In secundele urmatoare a venit si m-a ridicat, si cand am vazut soarele din nou...ma simteam altfel. Alta data era sa ma calce o masina...Dar eram cu mai multi colegi, si nu stiu care dintre ei m-a prins de geaca si m-a tras...

Bunicul prietenei mele a murit in coma, statuse cateva zile fara mancare, pentru ca facuse ceva pe-acolo...Cand l-au gasit nu l-au mai salvat...Dar prietena mea era fff atasata de el...Si am fost in apartamentul lui, unde cazuse si statuse in voma, nevoi, nu se putea misca, etc...Si de cum am intrat...Am simtit miros de vechi, de...Nu stiu. Adevarul e ca unele lucruri sunt de nedescris. Nu am putut merge mai mult de sufragerie. Am intrat in camera unde...se intamplase. Si prietena mea il visase cu o noapte inainte, dar nu putuse sa se duca singura. In bucatarie cazuse, si din greseala am lovit aragazul, care statuse inchis timp de un an. A cazut usa, si am incercat sa il blocam la loc cu hartia care era. Am facut-o, si am iesit. Am intrebat-o "Crezi ca e aici?" si exact atunci usa de la aragaz s-a deschis din nou si a cazut cu un zgomot infricosator, si atunci am fugit amandoua. Am inchis usa cu cheia si nu ne-am mai dus.

Am fost la cimitir, la mormantul lui, cu toata familia prietenei. Toti plangeau, pana si tatal ei, cel mai dur om pe care il stiu. Astazi, cand am plecat din parc cu prietenii mei, am trecut pe langa acel cimitir. Tot timpul cand trece pe langa el il viziteaza si pe bunicul ei, asa ca am zis sa mergem cu ea. Soarele era exact la apus, cand cerul se face rosu si luna se bate cu soarele. Brusc, s-au auzit zgomote si cerul s-a acoperit de ciori, si erau atat de multe...Le priveam fara sa ma mir, parca era ceva obisnuit, si cand m-am desteptat din urmarire, un prieten ma privea. Am hotarat sa mergem in cimitir. Cand am trecut pe langa am vazut caini care stateau pe morminte, si se pusese un vant groaznic. Prietenul meu e cel care a inaintat cel mai mult, pana a ajuns in dreptul unui mormant. L-a privit lung, s-a auzit un tipat si ciorile au zburat iarasi deasupra noastra. Se pusese si un vant groaznic exact atunci si am fugit toti, am uitat de bunic si de toate. Ne tineam toti de maini, deja se intunecase, treceam prin cimitir (era drum, dar cruci si morminte pe dreapta si pe stanga) si oriunde priveam, vedeam oameni in departare care fugeau printre cruci. Eram morti de frica. Dupa ce am iesit am ajuns la o rascruce de drumuri. Prietenele mele au luat-o pe o parte, dar eu locuiam in directia opusa. Asa ca cei mai apropiati doi prieteni ai mei au spus ca ma duc acasa. Asa a si fost. Era noapte de-a binelea. Am luat-o printre blocuri, sa fie drumul mai scurt. Am trecut rapid, eram morti de frica si de foame, toata ziua fusesem afara. Brusc, in spatele nostru s-a pornit o alarma de masina si ne-am speriat, evident. Am mers ce am mers, tinandu-ne toti de brat, pana am ajuns pe straduta mea. Am trecut pe langa o casa acoperita de muschi, plina, si gardul gros de iarba. Insa ne-am oprit toti in acelasi timp, si am privit printr-o crapatura geamul casei. Brusc am vazut o fata alba si un caine negru la geam, si probabil si prietenii mei, pentru ca in acelasi timp am tipat toti, si am luat-o la fuga. Nu ne-am oprit decat cand un caine negru a trecut prin fata noastra, si pe urma, socati, am luat-o la fuga. Nu mai era mult pana la mine acasa, si ne-am mai calmat. Dar in curand, un prieten de-ai mei a intrebat "Nu e cam...intuneric?" si atunci am ridicat toti privirile. Toate luminile erau stinse in blocurile din jurul nostru. Nu era posibil. Chiar toata lumea sa doarma? Tot, tot era intuneric. Ne-am speriat, evident, si am mers mai repede. Cand am ajuns acasa, ne-am despartit si nu s-a mai intamplat nimic. Si ei au ajuns in siguranta acasa...Dar nu am sa uit cate s-au intamplat...

Probabil nu vi se pare asa scary, dar cand traiesti acele momente nu te mai gandesti la consecinte, la cei care te vad, te gandesti decat la ce ai vazut si cum sa scapi....

 Sursa: http://www.roportal.ro/discutii/topic/72402-povesti-de-groaza/page__st__660