Deep down it's just a boy who needs love-Capitolul 44 [ II ]

       Alexander cobori scarile ce duceau spre temnite in graba,simtindu-si inima cat un purice.Nestiind ce avea sa-i spuna lui Robert cand avea sa-l vada.Imi pare rau?Nu eu am ordonat asta,ci mama...De ce te-ai intors?Nimic din ce-i trecea prin minte nu parea potrivit pentru o astfel de situatie.Din cauza lui murea pana la urma,nu?C-a luat sau nu el hotararea,sangele fratelui lui tot pe mainile lui va fii.

       Se opri in fata unei usi din gratii,prizandu-se cu mainile de ele.De ce totul trebuia sa fie atat de complicat?De ce nu putea sa aiba o viata normala?De ce trebuia sa-i distruga pe ceilalti,pentru fericirea mamei sale?De ce?De ce voia atat de mult ca el sa fie un monstru perfect?

       Cateva trepte mai sus,Damon privea confuz cum Regele Alexander se prabusea la pamant,in timp ce din abisul negru ii cadeau lacrimi.Si mai era ceva in afara de confuzie.Un sentiment ciudat.De tristete.Ii parea rau pentru el.Voia sa mearga la el,si sa-i zica ca totul va fi okey.Ca totul are o rezolvare.Nimeni si nimic nu merita lacrimile sale.

       Ce naiba era in capul lui?De ce se gandea la astfel de lucruri?

       Scutura din cap,plecand.Trebuia s-o gaseasca pe Sara.Asta era tot ce conta.Si-apoi sa-i scoata pe cei trei muschetari de la rasarit din temnita.Da' asta mai tarziu.Acum trebuia sa se ocupe de Sara.

       O cauta peste tot,insa nedand de ea.Unde naiba putea sa fie?


   Derek isi trase jacheta norocoasa pe el,ducandu-se sa se inarmeze,Klaus o saruta lung si pasional pe sotia lui - deja ingrijorata - ,iar Elijah renunt pentru prima data la costum,in schimbul unei perechi spalacite de blugi,un tricou alb,jegos si ponosit,si-o bandana neagra legata la cap.Inlocuindu-si de asemenea si obisnuitii pantofi,c-o pereche de ghete.

   -Sunt pregatit de razboi,spuse el,in timp ce fratii lui isi dadeau ochii peste cap,chicotind.

   Odata inarmati pana-n dinti,pornira sa-l salveze pe Kol din mainile Mafiei Vampiresti.


    -Pe toti va omor,jegosi imputiti!Dracu' sa va ia si sa va bage scula in gura de nenorociti ce sunteti!Las' ca pun eu mana pe voi,si naiba va ia!O sa cersiti indurare,iar eu am sa va rad in fata in timp ce va scot inimile din piept!

Lanturile erau fermecate,asa ca-i era imposibil sa scape,oricat de mult se straduia.

-Potoleste-te,Mikaelson.Nici tu,nici altcineva n-o sa ne omoare.N-ai scapare scumpule!Ti-ai permis prea multe,si acum trebuie sa suporti consecintele faptelor tale.

Originalul il scuipa in fata pe Giovanni Drago,liderul Mafie Vampiresti.

-Tine-ti gura aia spurcata,vierme de canal!Fratii mei o sa ma gaseasca,si vai de cururile voastre.

-Vom vedea,scumpule,vom vedea.

Unii dintre ''spectatori'' incepura sa-l loveasca cu pumnii si picioarele,in imp ce altii se amuzau pe seama lui.


-Cum facem?se interesa Klaus,in timp ce Derek scoase pistolul,pregatit sa impuste paznicii.

-Uite asta!ranji.

-Merge si-asa,fu Niklaus de acord.

-Sa inceapa macelul,zise si Elijah,inainte de-a  lua-o pe urma fratilor sai.


Damon parasi castelul,dezorientat.Simtea ca ceva era in neregula cu el,insa nu-si putea da seama ce.Era ciudat felul cum gandise despre Regele Alexander.De ce i-ar pasa lui daca plange,sau rade,sau orice altceva.Nici macar nu-l cunostea.Abia de-l intalnise.

Si mai era ciudat ce tocmai i se intampla acum.Il durea stomacul.O durere groaznica.Si-si simtea fata plina de spini si aschii micute.De ce naiba i se intampla asta?Si cel mai important,ce anume i se intampla?

Deodata simti cum intreaga lume se clatina cu el,si cazu inconstient la pamant.Iar cand se trezi,o ora mai tarziu,descoperi ca era bagat intr-un pat enorm,invelit cu-un cearceaf de casmir.

-In sfarsit,zise Alexander,oferindu-i o ceasca cu-n lichid maroniu,ce raspandea un miros de liliac si menta,in camera.

-Ce caut aici?Si unde-mi sunt hainele?Tot ce avea pe el era un halat negru,de matase.

-La gunoi,am fost infectate cu herie.

Damon lua ceasca,strambandu-se la auzul cuvantului herie.

-Aia ce mai e?

-Un fel de otrava care-o anihileaza trupul tau,odata cu aparitia primelor semne a transcunoasterii,ceea ce inseamna ca dobandesti puteri de cunoscator.

-Aha...Lua o gura din acel lichid,observand c-avea gust bun,asa ca-l bau pe tot,simtind un fel de energie ce-i invadeaza fiecare particica a corpului.Uau!

-E ceai de keseea.Iti purifica trupul,asigurandu-se ca n-a mai ramas nicio urma de otrava.

-Dar are gust de liliac si menta.

-Stiu.Keseea este o floare foarte rara,de care putini stiu.Creste numai in munti,la mare inaltime,unde de obicei zapada ramane mereu intacta,impiedicandu-i astfel pe oameni s-o vada.Seamana cu menta,numai ca are culoare portocalie,si pe frunze apar niste pete violete.

-Interesant.Dar eu tot nu inteleg ce caut aici.

-Te-am gasit lesinat in strada,si mi-am zis sa fac o fapta buna.Acum culcate la loc,ai nevoie de odihna.

-Ba nu,n-am.Sunt perfect capabil sa am grija de mine,si pe deasupra sunt si vampir.

Inlatura cearceaful,vrand sa se dea jos,insa imediat ce picioarele lui atinsera podeaua,ameteala ii reveni.

-Intinde-te la loc,Damon.Nu-mi place sa ma repet.

-Ce naiba mi-ai facut?se rasti vampirul,luptandu-se cu ameteala.

-In loc sa-mi multumesti ca ti-am salvat viata,si ca pe deasupra am grija ca noile tale puteri sa nu-ti ingreuneze existenta,tu te porti ca un adevarat mitocan.

-Nimic...nu ma poate...rani,reusi sa zica,rasufland cu greutate.

-Asta era la inceput.Acum intinde-te,daca nu vrei sa iei foc.

-Sa iau foc?!

-Practic nu iei,ci doar ai impresia ca iei.Insa e la fel de neplacut.

Epuizat,se lasa sa cada inapoi in pat.

-Ma intorc peste o ora,sa vad cum te simti.Somn-usor,coltosule.

Dupa ce parasi incaperea,se duse in gradina,gandindu-se la ce era de facut in legatura cu fratele lui.Putea sa treaca peste cuvantul mamei sale,si sa vorbeasca cu Batranii,oprind astfel executarea lui Robert,sau tacea ca intotdeauna,lasandu-i sa-l omoare pe nedrept?


-Rose,iti repet pentru a mia oara:e un plan marsav de-al lui Ivaskhov!

-Il cheama Adrian.

-Stiu cum il cheama,da,nu trebuie sa-mi amintesti de fiecare data!

-Daca i-ai spune cum trebuie,n-as mai fi nevoita s-o fac.

-Nu-mi vine sa cred ca ai mai multa incredere in el,decat in mine!

-El mi-a fost alaturi cand am avut nevoie,pe cand tu nu.Te sarutai cu tipa aia,sau mai stiu eu ce.

-A fost doar un pariu,Rose,nimic altceva.

-Si ma rog,de ce-ai pariat ca te saruti c-o tipa,daca zici ca ma iubesti?

-Ilyana a fost doar premiul.Pariul era s-o cuceresc pe Katherin...Nici nu incheie bine fraza,ca-si dadu seama de gafa facuta.

-Deci in afara de cea din poza,te-ai mai incurcat cu inca una?!Nu-mi vine sa cred!

-Lucrurile n-au stat chiar asa.

-Taci!Taci si iesi!Nu vreau sa te mai vad.

-De ce nu vrei sa ma asculti?!

-Deoarece n-am ce sa ascult.Faptele vorbesc de la sine,Dimitri.

-Ivaskhov a planuit tot,ca sa te indeparteze de mine,nu-ti dai seama?!

-Te rog sa termini cu asta!Nu Adrian ma indeparteaza de tine.ci tu!Inceteaza sa-l mai acuzi!

-Roza...!

-Am zis sa iesi,ce mai astepti?

Dimitri parasi incaperea,trantind usa de nervi.Cum era posibil sa aiba atata incredere in moroiul ala?Doar stia c-o iubeste mai presus de orice.Insemna totul pentru el.Si totusi se indoia de cuvintele lui,alegand sa se creada in minciunile celuilalt.

Iar el,ca prostul,cazuse fix in capcana lui Ivaskhov.Nici macar nu si-a dat seama.Cum a putut sa fie atat de neatent?Cum?

In timp ce se indrepta catre camera sa,de un singur lucru era sigur:Roza lui nu va fi niciodata a altcuiva,si in nici un caz a fumatorului aluia betivar.


Elena isi saruta prietena pe frunte,dupa ce reusi intr-un final s-o adoarma.

Bonnie era foarte ingrijorata pentru fiica ei,gandindu-se la ce-i mai rau.Nimeni n-o putea linisti – ba chiar vruse sa plece in cautarea ei,insa Jeremy nu fusese de acord.Deja plecasera Robert,Jace si Adrian.Plus Damon.O asigurase c-o va revedea in curand,si-o va putea strange in brate,insa inima de mama ii spunea altceva lui Bonnie.Simtea ca i se intamplase ceva rau.Si ca avea nevoie de ea.Numai ca nimeni n-o asculta,asa ca era nevoita sa astepte.

-Ai reusit?o intreba Stefan pe Elena,de cum intra in dormitor.

-Da.Se intinse langa el,lasandu-l s-o ia in brate.Sper s-o aduca repede.

-O vor aduce,stai linistita.

Bruneta vru sa-l sarute,insa strigatul lui Katherine ii intrerupse.

-Stii unde-i taica’tu?vru sa stie aceasta,dand buzna peste ei.

-Cine?

-Klaus,fato!

-Si de unde vrei sa stiu eu?

-L-am cautat in tot castelul,da’ zici ca l-a inghitit pamantul.

-Cauta-l mai bine,si lasa-ma si pe mine sa am parte de cateva momente de liniste.

-Da’ ce-ai facut pana acum,ai dat cu matura?chicoti ea.

-Nu,am fost ocupata cu Bonnie.

-Ce-a patit?

-Pe bune?Stii macar ca Sara a fost rapita?

-Aa!Acum inteleg.

-Bun.Inseamna ca poti pleca.

-Ba deloc.

-Pa-pa Katherine,i-o taie Stefan,dand-o afara in viteza,si blocand usa.

-Esti un mare nesimtit!

-Mersi la fel!

Se intoarse langa sotia sa,inconjurandu-i talia cu bratele sale,si sarutandu-i gatul.Urca apoi spre gura,ajutand sa scape de haine – lucru care-l facu si el – dupa care se imbatara amandoi in dragoste si suspine de placere.


Dimitri se tolani in pat,inca suparat.

Parea de-a dreptul stupid ca Rose sa aiba incredere in Ivaskhov,si nu in el.Dragostea vietii ei.Universul existentei sale.

Bine,poate exagera putin,insa Rose il iubea.Inca il iubea.N-avea nicio indoiala in aceasta privinta.Dar atunci de ce se lasa asa de usor manipulata de Adrian?Fiindca asta-i facea,nemernicul.O manipula.Ii baga minciuni pe gat,iar ea le inghitea,ca o fetita ascultatoare si nestiitoare.Numai ca Rose nu era o fetita ascultatoare si nestiitoare.Era cu mult mai mult.Era inteligenta,frumoasa,capabila sa deosebeasca adevarul de minciuna.

Ofta.Isi doarea atat de mult s-o tina din nou in brate,si sa-i sarute buzele.Sa se piarda in ochii ei,in timp ce degetele lui se plimbau pe pielea ei fina...

Se ridica in picioare,hotarat sa-si faca un dus.Scapa imediat de haine,bagandu-se sub jetul de apa.Iar dupa aproxmativ zece minute,cand se pregatea sa iasa,auzi un ciocanit in usa.Insfaca un prosop,punandu-si in jurul taliei,dupa care se duse sa deschida.

-Scuze ca deranjez.Era Ilyana,cu-n prosop de baie pe umar,si c-o mica gentuta,unde se vedeau samponul,o perie,un gel de dus,si alte chesti de-ale fetelor.Nu-mi mai merge apa,si ma gandeam daca pot folosi baia ta.

-Sigur.O pofti inauntru,lasand-o sa puna stapanire pe baia lui,in timp ce el isi cauta de imbracat.

Usa se deschise brusc,facandu-si aparitia nimeni alta,decat Rose.Voia sa-si ceara iertare pentru comportamentul ei de mai devreme.Dupa plecarea lui,realizase cat de mult gresise.N-avea niciun drept sa-l judece,luand in considerare ca ea practic fusese moarta.Daca Dimitri voia sa fie si cu alte femei,n-avea de ce sa-l impiedice.Nu putea sa stea singur pentru eternitate,iubind-o doar pe ea.

-Rose!facu Dimitri surprins,picaturile de apa inca scurgandu-i-se din parul umed,pe pieptul de zeu razboinic.

-Am...am venit sa-mi scuze pentru mai devreme.

Se apropie de ea,zambind.

-Stiu ca Ivaskhov poate fi foarte convingator,asa ca te iert.

Rose zambi si ea la randul ei,apropiandu-si buzele de-ale lui.Acele buze dupa care tanjea in fiecare secunda din zi.Tanjea dupa intensitatea saruturilor lor,precum si dupa trupul lui,aproape de-al ei.

Numai ca sarutul nu dura prea mult,fiind intrerupti de Ilyana,a-l carui par ii cadea inca ud peste umerii goi,in timp ce era infasurata intr-un prosop albastru.

-Mersi pentru dus,Dimitri...Opa!Scuze!

Rose se departa rapid,simtind cum furia clocotea in ea.Nesimtitu’ tocmai facuse dus cu tipa aia,si-acum se saruta cu ea,ca si cum nu era nimic in neregula.Ii venea sa vomite!

Il sageta c-o privire dezgustata,apoi pleca,nedandu-i seanta dhampirului de-ai explica ce se intamplase de fapt.

-Imi cer scuze pentru asta.Daca stiam,mai ramaneam in baie.

-Stai linistita,o rezolv eu.

-Esti sigur?As putea vorbi cu ea.

-Nu te va asculta.O cunosc.Du-te linistita,ca rezolv eu.

-Bine,atunci.


Intr-un final,Alexander horati ca singura solutie era sa-l scoata pe Robert de pe Septyno,fara ca nimeni sa stie.Numai ca avea o problema:cum s-o faca?Era imposibil sa-l scoata fara ca ceilalti sa afle,datorita supravegherii stricte,si-a faptului ca aveau puterea de cunoastere.Nu putea risca sa se afle ce avea de gand sa fac,caci altfel ar fi fost considerat un tradator.Plus ca mama sa nu l-ar ierta niciodata pentru asta.Era obsedata de ideea ca singurul conducator sa fie el – putand astfel ca ea sa conduca Septyno,prin el,fara ca nimeni sa stie.

Nu exista decat o cale prin care sa-l scoata,fara a nu da nimic de banuit.Aceea de-a pretinde ca este luat ortatic.Nimeni n-ar indrazni sa faca nimic,atat timp cat el era in pericol.Era mult prea valoros pentru Regat,avand in vedere actuala situatie a lui Robert.

O lua cu pasi repezi spre camera Teressei.Daca tot avea de gan sa-l scoata de-aici,macar sa le ia si pe Tess si Serena.Le-ar fi mult mai bine departe de el,si restul planetei.

-Fa-ti bagajele!ordona,de cum intra in dormitorul ei.Doar ce-i important.Si asteapta-ma cu Serena langa fantanile arteziene.

-Ce s-a intamplat?Desi se certasera,iar ea inca era foarte suparata pe el,isi dadea seama ca era vorba de ceva important.

-Va scot de-aici.Pe amandoua.

-Si Robert?vru sa stie,cand Alexander se pregatea sa paraseasca camera.

-Si pe el.

Teressa zambi fericita,punandu-se apoi pe treaba.N-avea timp de pierdut.

Intre timp,Alexander intra in dormitorul sau,unde Damon inca era scufundat in somn.Il zgaltai usor,trezindu-l.

-Au,ce?facu vampirul,buimacit.

-Trebuie sa mergem.Ii arunca o camasa,si-o pereche de pantaloni de la el,asteptand sa se imbrace.Imediat dupa aceea,o lua spre temnite,Damon urmarindu-l in liniste in tot acest timp.Le ordona gardienilor sa-l lase singur cu detinutii,cerandu-le si cheile,dupa care ii elibera rapid.

-Unde dracu’ e Sara,nenorocitule?!tipa Robert,repezindu-se spre el.Ii trase un pumn de toata frumusetea,si fix cand se pregatea sa i-l dea pe-al doilea,interveni Damon.

-Poti sa te potolesti?Nu vezi ca incearca sa te scoata de-aici?

-Tu ce naiba cauti aici?Asta era Jace,care murea de nerabdare sa cafteasca pe cineva.

-Am venit dupa Sara,ce crezi?

-Faceti liniste!le ceru Alexander.Scumpetea ta probabil deja zboara spre jekei,asa ca lasa-o balta,i se adresa apoi doar lui Robert.Daca nu vrei sa mori,vino cu mine.

-Nu plec de-aici fara ea,anunta,sagetandu-l c-o privire plina de ura.Si de ce,ma rog,te-ai deranja sa ma salvezi de la moarte?

-Fara niciun motiv anume,zise Alexander rece.Doar ca n-as mai avea de cine sa-mi bat joc,daca te executa.

Robert se pregatea sa-i mai traga una,insa Jace il impiedica.

-Ne putem ocupa de asta mai tarziu.Important e sa plecam de-aici.

-Si s-o gasim pe Sara.

-Ne ocupam si de asta.

-Mergem odata?se interesa Adrian.Sunt nevoia de-a fuma o tigara.

Jace isi dadu ochii peste cap,urmandu-l apoi cu totii pe rege.