Douazeci de zile.Atata trecuse de cand Abbadon preluase controlul ingerului Rui.
Acum o mie de ani evadase din Sfera Sacra - un univers paralel,creeat special pentru astfel de ingeri - insa reusisera sa-l captureze in Rui.Sa fie doar o licarire slaba in mintea lui.Doar ca ei nu se gandira niciodata c-ar putea sa-l controleze,folosindu-se de inger ca de un simplu ambalaj.Reusise odata sa iasa la suprafata,numai ca arhanghelul Mihail il oprise din a prelua complet controlul.Iar acum...Acum era diferit.Forta malefica ce se ridicase odata cu Intunericul ii daduse putere.De asemenea,Intunericul luase controlul complet asupra Originalului.Niklaus era pierdut.
Silvia si ingerii incercasera tot felul de vraji si potiuni,insa nimic nu dadea roade.Cele doua forte erai indestructibile impreuna.Nimeni n-a putut impiedica Apocalipsa.Lumea devenise un cimitir a-l mortilor vii,ce colindau pe strazi in cautarea hranii.Era ca si cum te uitai la Resident Evil in direct.Oriunde priveau,vedeai doar moarte.Pana si cerul parea contaminat - se inegrise,ziua devenind noapte.O noapte lunga si infricosatoare.Care din pacate,rapise multe vieti.Sanda,sotia lui Elijah,era una dintre ele,si de asemenea,Zayn si Nora.Blakebunr sfarsise cu inima scoasa de catre Intuneric,iar restul ajunsera in temnita castelului,ce fusese ridicat de catre el si Abbadon.
Silvia,Domyoji,Soujiro,Akira si Damon erau singuri care erau inca in libertate.Se adapostisera intr-o casa parasita,alaturi de alte persoane,incercand sa supravietuiasca.Ingerii isi pierdura puterea,devenind simpli oameni,asta facandu-l pe Damon Salvatore singura fiinta supranaturala de prin preajma.
-Baga mare!Vampirul ii arunca vreo doua chifle lui Akira,trantindu-se jos,langa el.
-Mancare,Slava Domnului!facu el,muscand din chifla.Delicios!
Damon rase,gandindu-se cat de stupida parea afirmatia lui,insa cat de adevarata.Era greu sa mai gasesti ceva de mancare in ziua de azi.Si mai ales sa reusesti s-o iei din magazine sau din case.Mortii vii umblau ca niste retardati peste tot,si nu semanau deloc cu Logan.Fiindca el era un Z.S.,isi aminti Damon,pe cand ei erau zombie adevarati.Cadavre in putrefactie,mancatoare de carne cruda,ce infectau pe oricine muscau.
-Damon!Vocea ii apartinea Katrinei,si venea din camera alaturata.
Se ridica,ducandu-se rapid sa vada ce se petrece,dand peste Katrina care se invartea de colo-colo,in timp ce Silvia era ocupata cu ingrijirea unui baiat.Parea de vreo optispe ani,cu ochi negri si par blond-intunecat.Avea o rana destul de urata la umar,insa nu parea facuta de-un zombie.-Ce bine c-ai venit!Katrina avea lacrimi in ochi,si parea destul de speriata.
-Ce s-a intamplat?
-Darius vrea sa-mi omoare fratele!Te rog,nu-l lasa!Nici macar n-a fost muscat de-un zombie...!
-Okey,dar trebuie sa te calmezi.Ii puse o mana pe umar,stergandu-i lacrimile.N-o sa se atinga nimeni de fratele tau.-Multumesc!Ea il imbratisa,ducandu-se apoi langa fratele ei.Totul e bine,Tate.
Tate ii zambi,dandu-i o suvita dupa ureche cu cealalta mana.
Vampirul pleca sa-l caute pe Darius,si sa-l calmeze,dupa care trebuia sa mai organizeze o iesire,caci cam ramaneau fara munitie.Plus ca trebuia sa mai caute supravietuitori.Poate avea noroc,si dadea peste cineva cunoscut.Fiindca isi dorea enorm de mult sa-si vada fratii si prietenii.Sa se asigure ca nu zac pe undeva,morti.Si pe Sara.
-De ce imi ceri asa?Abbadon tocmai incheiase ritualul prin care-si redobandise adevaratul trup,arucandu-l pe inger in temnita,alaturi de restul.Era in sfarsit el insusi,nemai trebuind ca de fiecare data cand se priveste in oglinda sau o saruta pe Sara,sa-si aminteasca ca-i in corpul unui afurisit de sfant cu arupioare.Iar ea ce facea?Ii cerea sa-l ucida pe el?Pe Intuneric?Nu ca c-ar fii cel mai bun prieten al lui - de fapt nici nu-l inghitea - dar chestia era alta.Cerandu-i asta,nu facea decat sa-i dea de crezut ca ea n-a facut altceva decat sa se foloseasca de el.Ca nu-l iubea,asa cum ii spunea mereu.Ca-l mintise.Ca se jucase cu sentimentele lui.
-Fiindca vreau sa-mi vad prietenii liberi.Si mi-ai promis.
-O sa-i vezi.Trebuie doar sa vorbesc cu el si sa...
-Si sa ce?!tipa Sara,ridicandu-se in picioare,pletele negre si rochia stacojie facand-o sa para o zeita a razbunarii.
-Nu mai tipa la mine!urla si el.Crezi ca pe mine nu ma plictiseste?Jur c-as fi in stare sa-l termin chiar acum pe gunoiul ala retardat,insa n-am s-o fac!Si stii de ce?Deoarece asta vreti tu si amicii tau!Sa ne omoram intre noi,ca sa fiti liberi!Adevarul este ca te doare in cur de mine,nu-i asa?Doar m-ai folosit.
-Don...
-Numele meu e Abbadon!Si nu vreau sa te mai aud.Plec.
-Poate ar trebui sa te omor si pe tine!Lacrimile incepura sa-i curga pe obraji,imprastiandu-i rimelul.Nu esti cu nimic mai bun decat el,dar totusi...
-Atunci fa-o!Se Se intoarse rapid,intinzand un pumnal spre ea.
-Te iubesc,idiotule!Ii dadu peste mana cu pumnalul,iesind nervoasa pe usa.
Sara alerga,plangand.De ce trebuia sa fie asa?De ce a trebuit sa se indragosteasca de el?De ce?Damon era pe undeva pe acolo,facandu-si griji,iar ea se iubea cu Abbadon?Cum putea sa faca asta?Cum putea sa-i faca asta?
Se impiedica de cineva,cazand jos.
-Imi pare rau.
Isi ridica privirea,intalnind doua perechi de ochi de-un auriu cald,incadrati de-un par ce dadea mai mult spre saten,decat spre negru.
Abbadon ii intinse mana,ajutand-o sa se ridice.
-Inca nu m-am obisnuit cu schimbarile astea.Sara rase usor,dandu-i o suvita dupa ureche.
Culoarea ochilor si-a parului i se schimba in functie de stare:ochi negri si par negru,cand era nervos,si ochi aurii si par saten,cand era calm.
-Am s-o fac.Pentru tine.Ii cuprinse fata in maini,privind-o serios.Dar vreau sa-mi promiti c-o sa-ti continui viata,orice s-ar intampla.Okey?
Sara isi puse palmele peste ale lui.
-N-o sa sa se intample nimic.O sa-l omori,apoi o sa facem dragoste la lumina lunii pline,exact cum iti place tie.
El ii zambi,cuprizandu-i incheieturile,in timp ce-i lasa un sarut pe frunte.
-Impreuna pentru totdeauna?
-Impreuna pentru totdeauna,zambi ea,luand cheile ce i le inmana.
-Fugi si elibereza-i.
-Caroline si Bonnie?Ele sunt...
-Odata ce-i mort,isi vor reveni.Fugi!
Sara isi puse picioarele in miscare,cu inima batandu-i cu putere in piept.Cobori scarile spre temnita,tinandu-se cu mainile de pereti ca sa nu cada,din cauza intunericului,apoi deschuie usa de fier,ducandu-se la prima celula.
-Sara!Jeremy se prinse cu degetele de barele celulei,in timp ce fata incerca sa nimereasca cheia potrivita.
-Am sa va scot de aici,tati!O sa fim din nou liberi!Intr-un final reusi,izbucnind in plans de fericire cand bratele tatalui ei o stransera la piept.Oh,tati...!
-Shhh!Gata,scumpo,gata!Ii saruta parul,stergandu-i lacrimile.
-Ce cauta alea la tine?se interesa Kol,intrerupandu-i.
-Ah...mi le-a dat Don.Se desprinse din imbratisare,luand toate celulele la rand.
-Fatooo!Chase o ridica in brate,invartind-o.Esti dementiala!continua,lasand-o jos.
-Mersi!Da' acum trebuie sa iesim de aici.Urmati-ma!
Sangele tasni ca o cascada din gatul varcolacului,murdarindu-i fata si hainele.
-Pe bune?Abia le curatasem!Barbatul cu ochi albastri arunca cadavrul la pamant,stergandu-si sabia pe tricou,apoi si-o puse inapoi in teaca.
Purgatoriul.Locul unde veneau toate fiintele supranaturale cand mureau.Locul unde era Niklaus Mikaelson,luptand pentru viata lui.Purgatoriul nu era un loc unde sa poti sta linistit,bucurandu-te de eternitate.Aici trebuia sa ucizi,ca sa nu fii ucis.
Klaus se intrebase de nenumarate ori unde va ajunge,atunci cand vreo creatura de pe-aici il va dobori,insa nu se putea gandi decat la faptul ca va deveni un mare nimic.Va disparea de tot,ca si cum n-ar fi existat niciodata.Insa ceea ce-l ingrijora cel mai tare,era ca daca s-ar transforma intr-un nimic,ceilalti - care erau inca in viata - l-ar putea uita.Si nu voia asta.Nu-si dorea ca iubita lui Caroline sa-l uite.Asa ca incerca sa ramana intact pentru ea.
-Cum se simte fratele tau?o intreba Damon pe tanara,in timp ce incarca niste arme.
-Mult mai bine.Si mi-a zis sa-ti multumesc ca nu l-ai lasat pe Darius sa-l ucida.
-N-are pentru ce,Katri.Nimeni nu moare atat timp cat nu este infectat cat sunt eu la comanda.
-Esti un erou,Damon.Nu stiu ce ne-am fi facut fara tine.
-Nici chiar as...Insa nu mai apuca sa-si termine propozitia,fiindca gura ii fu astupata de doua buze moi si calde.
Katrina isi baga degetele in parul lui,in timp ce vampirul ajunse cu mainile pe spatele ei.Ii arunca maieul deoparte,desfacandu-i sutienul si sarutandu-i sanii.
-Damon!Ah...scuze...Vocea ii apartinea Sarei,care dadu sa plece,da' Damon era deja in fata ei.
-Ne poti lasa singuri,Katrina?
-Sigur.Fata isi trase maieul pe ea,plecand jenata.
-Sara...Ii atinse obrazul,vrand sa se asigure ca-i reala,ci nu doar o halucinatie de-a lui.Esti tu!
-Sunt eu.
O lipi de el,strangand-o la pieptul lui.Trecuse atat de mult timp de cand nu-i mai simtise caldura corpului langa a lui,de cand nu-i mai auzise inimiora batand...
-Cum ai scapat?Ceilalti sunt bine?
-Da,sunt bine.Insa ma tem ca Sandra,Zayn,Nora si Blakeburn au murit.
-Blaky e mort?Oh,drace..!
-Imi pare rau.
-Da,si mie.Oricum,bine c-ati scapat.
-Da...Sara isi lasa privirea in jos,simtindu-se rusinata.Se simtea ca o tradatoare.
-Esti bine?
-Da...eu doar.Incepu sa planga,fugind de langa el.
-Sara!
-Iarta-ma Damon,dar chiar nu pot vorbi acum!
Nu stia ce sa faca.Cum sa-i spuna ca nu-l mai iubea?Cum sa-i spuna ca se indragostise de Abbadon?Nu voia sa-l faca sa sufere.Il iubea.Numai ca nu la fel ca inainte.
Iar Abbadon de ce nu-si facea odata aparitia?Caroline si Bonnie erau bine,ceea ce insemna ca idiotul ala de Intuneric era dus,asa ca ce mai astepta?Vreo invitatie speciala?Avea nevoie de el.Avea nevoie de bratele lui in jurul ei,de saruturile lui,de zambetul lui...de...
-Oh,Dumnezeule,nu!Se prabusi in genunchi,langa trupul lui.Nu,nu,nu!Ii trase capul in poala,in timp ce picaturi reci de ploaie incepura sa cada din cer,contopindu-se cu lacrimile ei.
Toti iesira afara,curiosi sa vada ce se intampla.Absolut toti.
-De ce plangi pentru el?intreba Rui dezgustat.E un monstru!
Damon isi muta privirea de la Sara,la inger,apoi inapoi la Sara si la baiatul din bratele ei.
-El.Nu.Este.Un.Monstru!Don a fost...este...Ma iubeste...s-a schimbat pentru mine.El a vrut...a vrut sa ma omoare,insa cand m-am opus,n-a inteles de ce.N-a inteles de cineva ar continua sa lupte pentru viata lui,cand stiu ca totul e pierdut.Ell credea ca face un bine omenirii.Credea ca daca toti mor,vor putea fii fericiti pentru o eternitate in Rai.Asta era tot ce-si dorea.Fericire...fara crime,violuri,certuri...doar fericire.Si cand i-am explicat ca desi exista si astfel de oameni,nu toti suntem asa.Si suntem capabili de iubire,compasiune,iertare...Fiindca asta inseamna sa fii om.Sa ai defecte si calitati.Nimeni nu-i perfect.Nimeni nu poate avea toata fericirea din lume.
Jeremy se puse in genunchi,punandu-si o mana pe umarul ficei lui.
-Don era...
-Da,tati.Don era Abbadon.Nu era niciun sclav personal de-al lui,era el.Aceasi persoana care mi-a dat cheile si care l-a ucis pe Intuneric.El e cel care ne-a salvat.El e...El e cel pe care-l iubesc cu toata fiinta mea,si pentru care as fi in stare sa-mi dau si viata daca ar fi nevoie.
-Oh,exagerezi...nu's niciun erou.Abbadon deschise ochi,mangaindu-i obrazul.Urasc cand plangi.
Sara incepu sa rada,simtind cum bucuria ii inunda inima.Era bine.Don al ei era bine!
Probabil ca Abbadon nu se afla printre pesoanele pe care sa la inghiteti - la naiba,nici eu nu-l placeam la inceput - da povestea de dragoste dintre el si Sara pe care-am creat-o,pur si simplu m-a facut sa-l iubesc. Si va jur...am incepur sa plang in timp ce scriam partea in care Sara le povestea despre el.Iar melodia Down a lui Jason Walker cu siguranta nu ma ajuta deloc :))
Oricum,sper ca v-a placut capitolul si chiar sper sa nu va suparati pe mine pentru c-am renuntat la cuplul Damon si Sara.Nici nu stiu de ce-am facut-o...imi pleau impreuna.Doar ca asa am simtit :)
Love you guys ~ a voastra Maria Salvatore
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu