Deep down it's just a boy who needs love-Capitolul 33

                    

    
     Abbadon statea in capul oaselor pe o saltea veche,cu un bandaj in jurul abdomenului,si c-o pereche de blugi taiati pe el.Se plangea ca un copil mic,de fiecare data cand Sara ii baga lingura cu supa pe gat,zicandu-i ca n-a mancat in viata lui mancare mai dezgustatoare ca lichidul asta.Era inca slabit de la lupta cu Intunericul,insa lui nici ca-i pasa.Voia sa ajute,nu sa zaca in pat.Dar te puteai intelege cu Sara?Nu.

     -Daca boul ala e mort,de ce inca mai colinda zombie?vru sa stie Damon.Petrecea majoritatea timpului cu Sara si Abbadon,tanandu-l sub supraveghere din doua motive.Unu:inca n-avea completa incredere in el,dar decise sa-i dea o seanta pentru Sara.Doi:Erau multi care abia asteptau sa-i traga un glonte in cap,si oricat de inger super-puternic era,acum abia de mai putea sa mearga.Era o prada usoara.

     -Zombie nu's vreo vraja care sa dispara odata cu el,cum a fost cu mama Sarei si cealalta tipa.Sunt fiinte supranaturale - proaste,ce-i drept - da' tot fiinte sunt.Trebuie omorate.

     -Ha...!

     -O sa vomit,se planse,cand inghiti ultima lingura de supa.

     -Sa nu te aud.Sara puse castronul de-o parte,ajutandu-l sa se intinda la loc,dupa care se aseza in pozitie turceasca pe podea,la capul lui.Klaus e mort,nu?

     -Ambalajul?Cu siguranta.

     Sara ofta,gandindu-se la Caroline.Cat de greu trebuia sa-i fie fara el.

     -Probabil ca acum se bate cu vreo creatura in Purgatoriu.

     -Purgatoriu?repeta Damon.

     -Da.Unde crezi ca ajung toate fiintele supranaturale?In Rai sau Iad?Nicidecum.Doar oamenii pot ajunge Sus sau Jos,restul la Mijloc - adica in Purgatoriu.

     -Crezi ca...Sara sovai,nefiind sigura de ce voia sa zica.Crezi c-am putea sa-l aducem inapoi...cumva?

     -E posibil.Doar ca numai un inger poate sa-l scoata de acolo,si...Oh,drace,si eu sunt unul!ranji el,vrand sa se ridice,insa doua brate il impiedicara.

     -Nici sa nu te gandesti,zise Sara.Esti slabit.

     -Dar sunt singurul care-o poate face.Si vreau.Tu nu vrei sa-l aduc inapoi?

     -Normal ca da.Si-l vei aduce.Numai ca nu acum.

     -Sara...incepu Damon.

     -Am zis tot ce-am avut de zis,i-o taie ea.

     Brunetul parasi incaperea,ducandu-se sa discute cu Akira despre ce aflase.

     -Rey,Stefan,duceti-va la Sara,eu trebuie sa vorbesc cu Akira.

     Multe perechi de ochi ii urmareau cum parasesc camera,citindu-li-se desgustul in privire,printre care erau si Rui,Soujiri si Domyoji.Akira era singurul care alese sa nu-l mai urasca pe Abbadon.

     -Haide sa ne miscam putin,propuse fostul inger,fiind constient de privirile fratilor lui.

     -Buna idee,fu de acord vampirul.

     -Stai asa!Li se alaturase si Chase cu Logan,curiosi din fire.

     -Deci?

     -Abbadon a zis ca Klaus e in Purgatoriu,si ca doar un inger il poate scoate de-acolo.E adevarat?

     -Da,asa este.Dar eu...

     -Stiu ca acum esti om,Akira.Toti sunteti.Insa el nu.Si vrea s-o faca.

     -Atunci ce mai asteapta?Derek ii urmase,tinandu-se la distanta,iar cand auzise ca exista o seanta ca fratele lui sa se poata intoarce,voia sa profite de ea.

     -Daca vrea s-o faca,ma bucur.Dar nu in starea in care e,risca sa moara.

     -N-are decat.Eu imi vreau fratele inapoi.

     -Derek,nu crezi ca uiti ceva?interveni Chase.Sara tine la ingerul ala.

     -O sa-i treaca.Il are pe Damon.

     -Nu cred ca ma mai iubeste ca inainte.

     -Ca-l iubeste sau nu - se baga si Logan - tipu' ne-a salvat de corcitura aia intunecata,asa c-ar trebui sa-i aratam putina recunostiinta,nu sa-l trimitem la moarte.

     -V-ati ticnit cu totii sau ce?Originalul ridica tonul,astfel incat vocea i se auzea pana-n camera unde erau si fratii lui.

     -Ce se intampla?Kol isi facu aparitia,fiind urmat de Elijah si Rebekah.

     -Avem o seanta sa ne salvam fratele,iar eu nu vor sa profite de ea!

     -E adevarat?vru Kol sa stie.

     Damon incuvinta.

     -Se pare ca Abbadon o poate face.

     -Doar ca cica ar putea fii ucis,iar saracuta Sara ar fi devastata,zise Derek sarcastic.

     -De cand ne pasa noua de el?Rebekah murea de nerabdare sa-si vada fratele.

     -Si Sara?Damon deja simtea ca-si pierde mintile.Klaus putea fii adus inapoi,iar pretul care-l plateau era o nimica toata.Dar cum ramanea cu Sara?Pentru ea nu era o nimica toata.Si stia ca n-avea cum sa-o faca sa-l uite.Citese in privirea ei.Si asta era dragoste adevarata.

     -O s-o constrangem,ranji Originalul cu ochi caprui.Iar voi doi veti putea fii in continuare impreuna,ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

     -Dar s-a intamplat,Kol!tipa Damon.S-a intamplat!Si oricat de mult as uri ideea ca ea sa fie cu tipu' ala,adevarul este ca-l iubeste mai mult decat m-a iubit pe mine, si - jur pe ce-am mai sfant - n-am sa va las sa faceti asta.Vom astepta sa-si revina,apoi poate merge dupa Klaus.Punct!

     -Pot foarte usor sa te fac de acord cu asta,marai Derek.

     -Numai incearca,ranji Chase,impingndu-l.

     -Nu te baga,il ameninta Kol.N-are nicio legatura cu tine.

     -Uiti cumva ca Damon si Sara sunt prietenii mei?

     -Si-ai mei,i se alatura si Logan.

     -Si ce-ai putea sa ne faci tu,mancator de creiere?il lua Rebekah peste picior.Paralizia si controlul mintii merg doar pe oameni,iar noi,dragule,nu suntem oameni.

     -De ajuns!Finn tocmai se facu vazut,dupa ce asculta toata cearta in spatele usii.Logan e prietenul meu,Rebekah.Si la fel si Sara.

     -Si uite-l cum isi tradeaza fratii din nou!exclama Derek,furios.Trebuia sa ramai mort,tradatorule!

     -Incetati!urla Chase,dandu-le cate-o rafala de vant in fata - poate li se mai limpezeau mintiile.Nimeni n-o sa faca nimic,fiindca veninu meu va poate trimite imediat la Klausika al vostru,si sa va vad atunci cum dracu' va mai intoarceti voi inapoi!S-a inteles,vampirilor?

     -Lucrurile nu vor ramane asa,ii asigura Kol,plecand.Fiind imediat urmat de Derek si Rebekah.

     -Imi pare rau.Elijah zambi slab.Sunt sigur ca daca s-ar calma putin,ar intelege.

     -Numai ca fratii nostri sunt idioti,continua Finn.

     -Macar stim ca voi sunteti de partea noastra.Logan se sprijini cu spatele de perete.

     -Nu-mi vine sa cred c-am ajuns in halul asta.Damon ura sa se certe cu Derek si Kol.Erau prietenii lui,la naiba!


     Klaus se feri,ghiarele varcolacului infingandu-se in scoarta copacului,si dandu-i ocazia sa-l decapiteze.Iemediat dupa aceea,simti un picior in coloana,ce-l darama jos.Apoi piciorul incepu sa-l apese pe coloana,in timp ce taisul ascutit a sabiei lui i se infipse in gat,facandu-l sa tipe de durere.

     Sabia nu era ca una normala,caci alfel n-ar fi putut ucide orice creatura de pe-aici cu ea,asa ca avea destule motive sa-si faca griji pentru viata lui.

     Auzi niste pasi apropiandu-se,luandu-l pe atacator prin suprindere.Greutatea piciorului disparu,si la fel si taisul sabiei.Se sprijini in coate,scuipand niste sange,apoi se ridica,intorcandu-se cu fata spre persoana care-i salvase viata.

     -Ma bucur sa te revad,Niki!

 
     Damon isi freca tamplele,incercand sa nu se mai gandeasca la cele intamplate.Iar durerea din gat nu-l ajuta deloc.Avea nevoie de sange,ca sa-si potoleasca setea.

     -Hei!

     Isi ridica privirea,vazamd-o pe Katrina.

     -Buna,Katri.S-a intamplat ceva?

     -Nu,voiam doar sa vad cum te simti.Se aseza pe treapta de piatra,langa el.Soarele se parea ca-si reluase treaba,aducand ziua inapoi.Iar adapostul lor era ferit de zombie,asa puteau sta si pe afara.

     -Da,sunt doar obosit.Ce face fratele tau?

     -Tate e bine.Sovai.Fata aceea...e iubita ta?

     -Sara?Nu.

     -A,credeam...

     Damon ofta,jucandu-se cu inelul de pe deget.

     -Am fost impreuna.Inainte de toate astea...dar acum...Ea il iubeste pe ingeru' ala.

     -Si tu?

     -Sincer,nu stiu.Adica...inca mai am sentimente pentru ea,doar ca nu la fel de puternice.

     -Oh!Crezi ca...Vreau sa spun daca noi...

     -Daca ar putea fi ceva intre noi?o ajuta el.

     -Da.Oricum,daca nu vrei,nu-i nimic.Inteleg perfect.

     -De ce nu.Poate iese ceva.

     -Chiar?zambi fata.



     Brunetul cu ochi albastri incuvinta.

     -Oh,asta-i grozav!Il imbratisa,insa Damon o indeparta rapid,simtindu-si coltii la suprafata.

     -Scuze,da' chiar n-a fost un moment bun sa faci asta.Se ridica,intrand inapoi.Unde dadu peste fratii lui.

     -Ce cautati aici?V-am zis sa stati cu Sara.

     -Rebekah a zis ca vrei sa vorbesti cu noi,spuse Stefan,confuz.

     De ce le-ar spune Rebekah ina ca asta,cand...

     Injura,folosindu-si viteza vampirica pentru a ajunge mai repede la Sara si Abbadon.Numai ca atunci cand ajunse,ei nu mai erau.Nici Abbadon.Si nici Sara.

     -Rebekah,Kol si Derek au disparut!anunta Finn,facandu-si aparitia.Rahat!continua,cand vazu camera goala.

     -Damon,Tate a disparut!striga Katrina,venind spre ei cu lacrimi in ochi.

     -Absolut minunat!


      -Nu trebuia sa vii,pustiule.Abbadon se prijinea de Tate si Sara,avandu-i pe cei doi frati de-o parte si de alta,si pe blonda in fata.

      -Am optispe,asa ca...

      -Sunt major,fac ce vreau,continua ingeru',razand usor.

      -Ei bine,asta a fost o idee proasta,il certa Sara.Trebuia sa alegi sa pleci.

      -Si sa va las singuri cu ticnitii astia?Nu prea cred.

      -Ia gura,sac de sange,re rasti Derek.

      -Am ajuns,anunta blonda.Da-i bataie si adu-ne fratele.

      -Nu-i asa simplu,retardo.

      -Cred ca vrei sa zici ''retardat-o'',il corecta Tate.

      -Nooo,am zis exact cum am vrut.Imi place sa inventez cuvinte.

      -Misto!

      -Am spus sa taci!Originalul il apuca pe baiat de brat,arucandu-l intr-o parte,facand acelasi lucru si cu Sara.

      -Ce-ti mai trebuie,aripioare frante?Kol il impinse intr-un zid,apasandu-i pe rana.

      Abbadon stranse din dinti,refuzand sa-i arate cat de rau durea.

      -Pentru inceput,as avea nevoie de sangele unui Original.Trebuie sa desenez o pantagrama pe asfalt,dar dupa cum vezi...nu prea sunt in stare de asta.

      -Derek,ocupa-te!Altceva?

      -De restul ma ocup eu.

      -Bun.Atunci treci.Il tara de brat,pana-n mijlocul pantagramei.

      Sara il ruga din priviri sa n-o faca,insa pumnalul ce statea la cativa mm distanta de ea,nu-i dadea de ales.Trebuia s-o faca.Inchise ochii,concentrandu-se pe puterea soarelui,pana-n momentul in care corpul incepu sa-i arda,fiind cuprin de niste flacari albastre.Dupa care disparu.

      -Nu!tipa tanara,speriandu-se,insa nu dura mult,caci flacarile reaparusera,iar de data asta se retrageau spre asfalt.Si cand disparusera complet,zari trei siluete in loc de una:Klaus,Abbadon si Blakeburn.

      -Frate!Mikaelsonii isi imbratisara fratele,tragandu-l si pe varcolac in imbratisare,si desi se purtasera ca niste neghiobi,Sara se bucura pentru ei.

      Abbadon zambi,in timp ce-o privea pe iubita lui,ignorand ameteala ce-l cuprinse,tragandu-l intr-un somn adanc.Si ea facu la fel,insa cand se prabusi la pamant,zambetul i se sterse intr-o clipita.Fugii la el,incepand sa-l zgaltaie de umeri,in timp ce tipa sa se trezeasca.Ba chiar il si palmui,dadu cu pumnii in pieptul lui,il implora...Dar nu se intampla nimic.Era la fel ca inainte.Nemiscat.

      Originalul cu ochi albastri ii puse o mana pe umar,da' Sara nu misca niciun muchi.

      Era in transa.