Inima nemiloasa
ochi de gheata
asculta-mi ruga:
iubeste neincetat
iubeste fara frica
iubeste pan-la final
Versuri by Maria
luni, 8 aprilie 2013
Mysterious ways of life
Pierduta in propia lume.Asta era Ramysa.Doi ochi mari si caprui,niste buze micute,si doua codite brunete,ce-i ajungea pana la piept.Imbraca mereu intr-o pereche de blugi taiati si-un tricou negru,cu'n craniu desenat pe el.La inchietura dreapta purta o bretara de piele cu niste crani,iar la cea stanga,o banderola neagra - tot cu crani.Era rockarita.
Se indrepta spre casa,cu castile indesate in urechi si vesurile melodiei The Funeral Of Hearts incantandu-i auzul.Era melodia ei preferata.
Dintr-o data simti cum cineva o apuca de brat,si-o trage intr-un colt al strazii mai intunecat.Dupa care o lipeste de perete,si-o saruta.
Fata impietrise de uimire si frica,insa cand el se indeparta,permitandu-i sa-i analizeze chipul,zambi larg.
-Esti Ville Valo,chitai ea,batand din palme ca un copil mic - imediat ce-si scoase chastile.
-Shh!Barbatul ii puse degetul aratator pe buze,uitandu-se agitat in stanga si-n dreapta.Ciocu' mic,pitic.Ii zambi strengar.Hai la tine.
Ramysa incuvinta din cap,entuziasmata.
O apuca de mana,lasand-o sa conduca.Iar imediat ce ajunse la casa fetei,inchuie usa si trase toate jaluzelele.
Ramysa se juca nesigura cu medalionul de la gat,in timp ce Ville isi aprinse o tigara.
-Scuze ca te-am luat asa,da' eram urmarit.Cum te cheama?
-Ramysa.
-Frumos nume.Eu sunt...
-Ville Valo,membru al trupei HIM,i-o lua ea inainte,zambetul revenindu-i pe buze.Si idolul meu.
Ville zambi,clatinand din cap.
-Ai vreo scrumiera?
-Imediat.Fugi pana in bucatarie,scotocind prin dulapioare pana gasi una,apoi se intoarse.
-Mersi,dulceata.O puse pe masuta din sufragerie,asezandu-se si el pe-un fotoliu.Vino aici,continua apoi,batandu-se pe genunchi.
Bruneta isi musca buza inferioara.
-Nu musc,sa stii.
-Si-asa mi-am dorit mereu sa fac asta.Se aseza in poala lui,pe-o parte.
-Si ia zi-mi tu.Cati anisori ani?
-Am implinit saptispe acum trei luni.Zambi mandra.
-Ooo,fata mare.Da' de ce te mai porti cu codite? - nu ca n-ai arata adorabil.
-Nu stiu.Imi place mie.Mama zice ca sunt dulce.
-Esti foarte dulce.
Ramysa rosii.
-Mersi.
-Rockarita cu codite.Uite ceva ce nu prea mai intalnesti.Esti unicata.
-Nuuuu.
-Ba daaaaa.
-Ma faci sa rosesc.Isi lasa privirea in jos,zambind timid.
-Da' eu nu mint.Esti dulce si unica.Ca si Marilyn.Numai ca el n-are partea cu ''dulce''.
-Te referi la Marilyn Manson?!
-Mai stii tu vreun Marilyn care sa fie unic?
-Nu.
-Vezi ca esti desteapta.
-Marilyn chiar e unic.Tare as vrea sa-l intalnesc in persoana...
-S-a facut.
-Pe bune?!
Ville incuvinta.
-Oh,Doamne!Isi incolaci bratele in jurul gatului lui,mai avand putin si plangand de fericire.Te iubesc!Esti cel mai tare!
-Stiu,dulceata mica.O saruta in crestetul capului.Mergem acum?
-Nu ziceai ca esti urmarit?
-Da-i dracu',ca mi-or fi piedut urma.
Se dadu jos din poala lui.
-Haide atunci.
* * *
-Marilyn,ti-o prezint pe Ramysa.O mare fana de-a ta.
-Buna,spuse fata,zambind timid.
-Hello.
-Pot sa te imbratisez?
Marilyn isi deschise bratele,iar Ramysa si le incolaci in jurul lui.
Un sentiment straniu,dar in acelasi timp placut,ii inunda pe amandoi.Era o senzatie inexplicabila,ce le dadea impresia ca se cunosc de-o vesnicie.Insa asta era imposibil,nu?
Se desprinsera din imbratisare,putin cam confuzi,si ramasera privindu-se in ochi.
Ville era si el dezorientat,insa cu cat ii studia mai mult,cu cat isi dadea seama ca au multe in comun.Acelasi zambet,acelasi fel de-a privi,de-a rade...acelasi par....Iar ochii caprui-ciocolatii ii aminteau de-o fata ce-o intalnise Marilyn acum saptispe ani in Los Angeles.
-Marilyn,ti-o mai amintesti pe Lorena?
Isi desprinse privirea din a fetei,uitandu-se la Ville.
-Lory?
-Da.Ramysa,cum o cheama pe mama ta?
-Lorena Stark.De ce?
-Tatal tau?
-Nu stiu,spuse trista.Mama nu vorbeste niciodata despre el.Totusi,am gasit asta.Ii arata medalionul de la gat.
-Nu se poate.Marilyn cuprinse medalionul in mana,amintindu-si perfect ziua cand i-l daruise Lorenei.Era noapte.Si ploua.
Mama Lorenei ii interzise sa se mai vada cu el.Voia s-o ia din oras.Sa plece departe.Asa ca-i daruise acel medalion si-i zise:''De fiecare daca cand iti va fi dor de mine,strange-l la piept.Asa voi fi mereu cu tine.''
-Fiica mea...Marilyn ii cuprinse fata in palme,nevenindu-i sa creada.
-Ce...?Daca Ramysa fuse confuza inainte,acum chiar nu mai pricepea nimic.
Isi lasa mainile sa-i alunece pe langa corp,in timp ce incepu sa-i povesteasca fetei despre relatia lui si-a Lorenei.
Lacrimile-i inundara ochii tinerei,da' nu de tristete,ci de fericire.Isi gasise tatal.Si era chiar Marilyn Manson.Ce putea fii mai frumos de-atat?
De-ar fi Marilyn Manson tata..:)) Cred c-as fi super fericita.Pe bune,il ador pe Marilyn.Nu-i pasa ce crede lumea despre el + ca are niste melodi pe care pur si simplu le adooor:X. Si la fel si Ville Valo:X:X:X - amantu' meu,hihi:))
Revenind.Sper ca v-a placut One-Shoot-ul:)
Love you guys ~ Kisses. ~ a voastra Maria Salvatore [ Valo :)) ]
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu