I met him online

 
   Mi-am tras rochia albastra pe mine,mi-am pus sandalele albe cu platforma,si mi-am trecut mana prin buclele blonde.Eram gata.

   Am infascat mobilul si cheile de la masina,si-am plecat.Johan probabil deja era deja la restaurant,asteptandu-ma.

   Muream de nerabdare sa-l vad in safarsit,dupa toate e-mailurile trimise si orele petrecute la telefon.Voiam sa-i vad zambetul,si sa ma pierd in ochii lui albastri.Voiam sa-i simt bratele in jurul meu,iar buzele peste ale mele.Voiam pur si simplu sa stiu cat mai multe despre acest baiat care mi-a cucerit inima doar prin cateva cuvinte.Nu conta ca l-am cunoscut online,si nici ca avea douzeci si trei de ani,pe cand eu doar saptispe - oricum,aveam sa implinesc optispe peste o luna si ceva.Toate lucrurile astea erau neimportante pentru mine.Ceea ce conta cu adevarat era el.

   Imediat ce-am intrat,ochii meu au inceput sa-l caute.

   -Brenda!

   -Johan!M-am dus la masa care ma astepta,zambind.

   -Buna.Imi zambi - si ce zambet!

   -Buna.

   -Da-mi voie sa-ti spun ca esti mult mai frumoasa in realitate.

   -Mersi.Si eu pot spune acelasi lucru despre tine.

   Zambi,facand semn cu capul spre scaune.

   -Da,exact.M-am asezat,trecandu-mi degetele prin par.Zapacita.

   -Deci...Vrei o cafea sau...?

   -Da,mersi.

   -Sau stii ce?Nu vrei sa mergem la o plimbare?

   -Ba da.

   Am plecat de la restaurant,plimbandu-ne de brat,ca doi indragostiti.

   -Si ce-ai de gand sa faci dupa ce termini liceul?

   -Nu stiu.Poate vreo facultate de medicina.Imi place sa ajut lumea.

   -Ce dragut!

   -E cam copilaros,da na...

   -Nu-i deloc copilaros.E formidabil.S-a oprit,luandu-mi fata in maini.Tu esti formidabila.

   Mi-am simtit sangele urcandu-mi in obraji,si inima batandu-mi mai tare,iar cand buzele lui s-au napustit peste ale mele aproape c-am ramas fara aer.

   -Te iubesc,imi sopti printre saruturi.

   -Si eu.   

   Rotile unei masini ce opri in dreapta noastra ne facu sa ne intoarcem capetele.

   -Avem treaba,spuse tipul de la volan,privindu-l pe Johan.

   -Despre ce-i vorba?Nu-mi placea tipul ala.Imi parea suspect.

   -Nimic important.Schita un zambet fals,apoi ma saruta in crestetul capului.Ne vedem maine?

   -OK,am soptit.

   Urca in masina,iar eu am ramas privind cum se indeparteaza din ce in ce mai mult.Aveam un presentiment rau.

  
   A doua zi nu m-a sunat deloc,asa ca eram foarte ingrijorata.Imi imaginam tot felul de lucruri.Daca patise ceva?Sau daca nu mai voia sa ma vada?Simteam ca innebunesc.Pana intr-un final,cand am primit un mesaj de la el.

   Vino in acelasi loc unde ne-am intalnit.Am nevoie de tine. J.

   Am luat-o la goana,ignorand strigatele mamei,iar cand am ajuns,Johan era rezemat de masina.Si parea distrus.

   -Ce s-a intamplat?l-am intrebat,imbratisandu-l.Esti bine?

   -Nu.Tocmai mi-a murit cel mai bun prieten.

   -O,Doamne!Imi pare atat de rau.

   -Ma iubesti?m-a intrebat,strangandu-ma la piept.

   -Da,normal.

   -Si ai incredere in mine?

   -Johan,ce se intampla?M-am desprins de el,cat sa-l pot privi in ochi.

   -Ai sau n-ai?

   -Da,am.Ce se intampla?

   -Eu nu sunt cine crezi tu ca sunt.

   -Ce vrei sa spui cu asta?

   -Nu sunt student la niciun colegiu,Brenda.Ieri am iesit din puscarie.

   -Poftim?

  M-a prin de mana,imediat ce si-a dat seama ca voiam sa ma indepartez.

  -Iarta-ma ca nu ti-am spus,da' nu stiam cum vei reactiona.Te rog,nu ma parasi.Nu mai am pe nimeni.

  -Cat timp...

  -Trei ani.

  -De ce?

  Isi lasa privirea in jur.

  -O prostie.Niste prieteni m-au convins sa jefuim un magazin,iar lucrurile au cam luat-o razna.L-am impuscat pe propietar.

  -Te rog...da-mi drumul.

  -Brenda...

  -Da-mi drumul!am strigat,incepand sa ma zbat.

  Mi-am astupat gura,apropiandu-si gura de urechea mea.

 -N-am sa-ti fac niciun rau,ai incredere in mine.Te iubesc.

 Si eu il iubeam.Dar nu stiam ce sa fac.Sa am incredere in el,sau nu?

 -Johan!spuse o voce masculina,venind din spate - era acelasi tip cu care plecase ieri.

 Imi dadu drumul,lasandu-ma sa ma retrag cativa pasi mai incolo.

 -Nate.Care-i treaba?

 -L-am gasit pe idiotul care mi-a furat banii.Si care l-a ucis pe Creg.

 -Atunci sa mergem.

 -Stai!am tipat,inainte sa intre in masina sa.Ai de gand sa-l omori?

 -Mi-a omorat prietenul.

 -Te rog...nu te duce.Te iubesc.

 -Si eu.Dar trebuie sa fac asta.Haide,Nate.

 Am fugit l-a masina mea,ducandu-ma supa ei.Trebuia sa-l opresc intr-un fel.Nu-l puteam lasa sa faca asta.Insa cand am ajuns,prietenul lui deja apasa pe tragaci.

 Am scos un tipat de groaza,lacrimile cazandu-mi pe obraji.

 -Ce naiba cauta asta aici?!

 -Taci,Nate!Johan m-a luat in brate,incercand sa ma linisteasca.Shhh.Gata,gata.

 -Tocmai...tocmai a omorat pe cineva.

 -Trebuie sa moara,Johan.A vazut totul.

 Cum am auzit asta,frica a inceput sa puna stapanire pe mine,si mi-am ingropat fata la pieptul lui.

 -Ai grija ce vorbesti.

 -Nu glumesc.Trebuie sa dispara.

 -N-o sa zica nimic.E cu mine.

 -Nu-mi pasa,trebuie sa dispara.Ori o faci tu,ori eu.Tu alegi.

 -Nu aleg nimic.Dute-n masina,Brenda.

 Nici nu era nevoie sa mi-o zica de doua ori.Am fugit imediat.

 Stateam in masina,cu usile inchuiate,cand am auzit un foc de arma.M-am dat jos,intorcandu-ma inapoi - intre timp mai auzind unul - ,iar cand am ajuns,prietenul lui Johan zacea intr-o balta de sange,iar el cu arma in mana,si c-o rana urata la umar.

 -Esti bine?m-am interesat ingrijorata.Ai nevoie de-un doctor.

 -Nu.Fara spitale.O sa fiu bine.Arunca arma,si ma prinse de talie,lipindu-ma de el.

 -Hai sa fugim impreuna.

 -Hai,i-am spus,inainte de-a ma saruta.


                                                    Sfarsit