am iesit la vanatoare de supranatural,si uitati ce-am gasit

   Ce mai faceti dragilor?Bucurosi c-ati intrat in vacanta?Ca eu una da!

    Azi am fost prin Cismigiu si-am facut si niste poze la natura - pe care o sa le adaug maine la Jurnalul Photo - apoi am rontait chipsuri si floricele,vizionand Supernatural. L-am realuat de la capat saptamana trecuta,si acu' sunt la sezonul 3,episodul 10. Dupa care am zis sa mai ''vanez'' povesti de groaza pentru voi.

   
                                       Love you guys ~

                                                                                                          


   Eu am sa va povestesc despre Iulia Hasdeu si despre cum, moarta fiind, obisnuia sa comunice cu tatal sau..Am studiat mult scrierile lui B.P.Hasdeu (mai ales despre spiritism), am cautat si multe articole despre el, am fost si la castel de vreo trei ori. Cand intri in castelul ala..ai asa o senzatie stranie, ca e inca cineva care locuieste permanent acolo..
O sa pun cateva articole, sper sa va placa: se stie ca Iulia a fost un copil genial (la 11 ani a terminat gimnaziul si apoi a intrat la Conservator), insa a murit la frageda varsta de 19 ani, rapusa de boala. Pe 29 sept, Iulia Hasdeu moare. Se implineau 19 ani de cand, in casa din strada Iuliu Maniu, nr 14 din Bucuresti - casa exista si astazi - Hasdeu isi tinuse pt intaia oara fetita in brate.

Pentru indureratul tata, disparitia ei declanseaza o veritabila prabusire sufleteasca si psihica. De acum inainte, el va trai numai pentru intalnirea cu spiritul Iuliei. Hasdeu incepe sa practice spiritismul. Incearca zi de zi sa dialogheze cu fiica sa din lumea umbrelor. Si intr-o zi, Iulia ii raspunde. "Trecusera 6 luni de la moartea fiicei mele. Intr-o seara, umeda si posomorata, sedeam singur in odaie langa masa mea de lucru. Dinainte-mi, ca intotdeauna, era o hartie si mai multe creioane.
Cum? nu stiu, nu stiu, nu stiu; dar fara ca s-o stiu , mana mea lua un creion si ii rezema varful de luciul hartiei.
Incepui a simti la tampla stanga batai scurte si indesate, intocmai ca si cand as fi fost bagat intr-insa un aparat telegrafic.
Deodata, mana mea se puse in miscare fara astampar. Vreo cinci secunde cel mult. Cand bratul se opri si creionul cazu dintre degete, ma simtii desteptat dintr-un somn, desi eram sigur ca nu adormisem. Aruncai privirea pe hartie si cetii acolo foarte limpede: <<Je suis heureuse; je t"aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire>> Julie Hasdeu. (<<Sunt fericita; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui sa-ti ajunga>>.)
Era scris si iscalit cu slova fiicei mele." (Bogdan Petriceicu Hasdeu)

De acum inainte, intreaga sa energie, atata cata mai era, va fi canalizata de ideea ca spiritul Iuliei traieste. Un prim pas in aceasta directie este cavoul pe care i-l construieste la cimitirul Bellu. Iata o descriere uimitoare a lui, facuta in 1939: "Si totusi, iat-o! Iulia Hasdeu e intre noi. Pamantul i-a pastrat trupul imaculat si dupa moarte. Nici un vierme n-a profanat crinul. Prin geamul magic din mausoleu, prin care Hasdeu isi vedea zilnic copila imbalsamata, stand acolo ceasuri intregi, la biroul ei, cu relicvele ei scumpe si convorbind cu ea intr-o limba inteleasa numai de dansul, Iulia Hasdeu se vede astazi asa cum a fost acum cincizeci de ani. Sta acolo in sarcofagul ei alb, cu acoperis de cristal, in haina alba, cu chipul alb, pergamentat. Se vad inca fruntea senina si buclele de par castaniu asa cum au incremenit sub mana pioasa ce i le-a rasfirat pentru ultima oara, nasul mic si drept, gura in zambetul final, cotropit de moarte, cu albul fetei de fildes".

Daca Iulia era atat de prezenta si ii insotea fiecare gand, daca spiritul ei ii raspundea si se putea materializa insemna ca avea nevoie de un adapost pentru ratacirile nocturne. Hasdeu pretindea ca a proiectat intreaga constructie de la Campina (care este acum castel-muzeu),urmand comunicarile spiritiste ale fiicei sale. Acolo,sub o fereastra, este bustul Iuliei, acoperit de un val alb, subtire. La baza stalpului de marmura, se afla fotografia Iuliei din ziua inmormantarii.

Hasdeu sustinea ca fiica lui avea insusiri spiritiste inainte chiar de a fi murit si se lasa condus de ea. Batran si sensibil, ipostaza de medium il oboseste pana la epuizare, el neputand inregistra mai mult de zece cuvinte din cele comunicate de Iulia. Cu timpul, sedintele de spiritism ale lui Hasdeu gasesc adepti, cu predilectie intre intelectualii vremii. Chiar pictorul Nicolae Grigorescu, care locuia in ultimii ani ai vietii destul de aproape de castel, participa la sedinte. In cadrul lor se fac fotografii inedite, in incercarea de a surprinde si imortaliza misterul. O izbanda o reprezinta imaginea bunicului lui Hasdeu, Tadeu Hasdeu, fotografiat pe o placa sensibila LumiUre 6684.

Observatiile unui ziarist ardelean, Teodor Olimpiu Albini care a cercetat amanuntit cazul (din pacate nu am aflat anul acestei cercetari):
"Noaptea, dincolo de portile ferecate ale Castelului, se aude Iulia cantand la pian. Se mai aud strigatele de <<bravo>> si aplauzele batranului Hasdeu (la moartea Iuliei avea doar 50 de ani!). Uneori, pianul canta si ziua ."
"Nimeni nu calca prin fata castelului. Oamenii trec pe partea cealalta a strazii si se inchina, speriati ca de dracul. Cei aflati prin vecinatate au cerut Primariei ca Hasdeu sa fie fortat sa se mute si casa stafiilor sa fie daramata."
"Ne-am suit in copac si am stat ascunsi toata noaptea. N-am vazut cand a intrat stafia in cladire, dar la cantatul cocosilor, domnisoara Iulia a iesit pe terasa din stanga. Era imbracata in rochie alba, avea flori de margarete in brate si parul prins in coc cu o stea. A doua zi dimineata, cateva fire de margarete au fost gasite de maturatorul de strada langa gardul castelului. Era in septembrie, margaretele disparusera demult. ."
"Cand vin domnii aia sa faca spiritism cu d-l Hasdeu, lampile din casa se sting. Ieri seara, mama a aprins lampa de patru ori."
"Daca cineva trece prin fata castelului si vrea sa injure, nu poate. Limba i se face de clei."
"Uneori, noaptea, batranul urla ca lupul. Iese la geam, descheiat la camasa de noapte, cu ochii rosi ca rugul si striga: <<Vina mafila, Papaliga tatanta>>, ce stiu, o vorbire de vrajitor..." (Probabil: "Viens, ma fille, papaliga - asa ii spunea Iulia tatalui ei - t"attends!" - in traducere: "Vino, fiica mea, papaliga te asteapta!")


Castelul de la Campina, in ciuda asocierii lui cu o activitate desfasurata in obscuritate, cu o recuzita specifica, are multa lumina. Toate incaperile, exceptand camera de spiritism, au luminator.Se patrunde in dormitorul lui Hasdeu, incapere zugravita cu cale - floarea preferata a Iuliei. Ochii se opresc pe un tablou: Iulia Hasdeu in ziua mortii - o copie dupa originalul in ulei a profesorului ei de pictura de la Paris, D. Maillart. Revenind in birou, nu se poate sa nu fii intrigat de prezenta unei gauri in perete: pe acolo patrundea in castel, din camera de spiritism, duhul Iuliei. In camera de spiritism, cateva obiecte originale incearca sa refaca atmosfera initiala incarcata de mister. O masuta de spiritism, cu incrustatii de sidef, trei scaune de forma triunghiulara (din fier si placi de marmura), un vas oriental din bronz, cu animale fantastice.

De asemenea, in castel exista un podium purtand statuia lui Iisus. Se spune ca, in urma cu mai mult timp, dintr-un grup zgomotos de vizitatori, un tanar care s-a fotografiat alaturi de statuia lui Iisus, amuzandu-se de situatie si de context, a murit la scurta vreme, in chinuri.


   Sursa: http://www.roportal.ro/discutii/topic/72402-povesti-de-groaza/page__st__1030