Capitolul 13:Inapoi acasa

  Si uitati si capitolul 13 din Dorinta.Sper sa va placa!
Sa va prezint doua personaje noi:

Emanuel                   Victor

                                                                                                                 

  Cum indrazneste??Sa vina aici!Sa se dea drept iubita lui Alaric!?Sa indrazneasca sa-mi atinga fiul!Cum?!

  -Klaus...,incepu iubita mea,dar am intrerupt-o.
  -Ea e Amelia!
  Ramona ma privi pret de cateva secunde confuza,apoi intelegerea isi facu aparitia pe chipul ei.
  -Ce cauti aici?o intreba pe Amelia.
  -Sunt iubita lui Alaric,spuse ea nevinovat.
  Cateaua!

  -Nu mintii!se rasti Ramona.Stiu cine esti!Si ce vrei sa faci!

  -Nu inteleg...Despre ce vorbesti?
  Ce sa spun...!Acum face pe victima!
  -Stiu ca esti aici pentru a pune mana pe Klaus,ca sa devii ce-a mai puternica din lume!

  Amelia o privea confuza.

  -Sa ce...?Nu...nu inteleg ce vrei sa spui...
  -Nu mai fii atat de ipocrita si iesi dracului afara,am spus nervos.
  -De-ajuns!interveni Alaric.Incetati!Cum indrazniti sa-i vorbiti asa?
  -Iarta-ma Rick,dar ea nu-i cine crezi tu ca e,spuse Damon apucad-o de brat,vrand s-o dea afara.
  -Ia mana de pe ea!izbucni Alaric smulgandu-i mana lui Damon de pe bratul ei.

  -Rick,nu stii ce faci!

  -Ba stiu foarte bine ce fac,Damon!Am plecat de-aici!Hai Amelia!
  Ii lua mana si se indreptara spre iesire.
  -Si pentru cunostinta voastra,nu-i nici o vrajitoare!E om!
  Si plecara.
  Elena se intoarse spre mine,Ramona si Damon si intreba:

  -Ce v-a venit?

  -Amelia e o vrajitoare,incepu Ramo,si o mincinoasa.Il cunoaste pe Klaus de foarte mult timp.I-a jurat iubire,pe cand ea doar vroia sa faca un ritual pentru a deveni cea mai puternica.De neinvins!

   -Jigodia!spuse Lumy.Si ce legatura are Klaus in toata povestea asta?
   -Lumy!Fiul meu e de fata!i-am spus.
   -Opssi!
   -Ce-ai zice de o plimbare,campionule?il intreba Damon luandu-l din bratele mele.
   -Plimbare!Plimbare!canta KJ bucuros.

   -Atunci sa mergem.

   -Pa mami,pa tati!

   Daca as fi fost om,probabil inima mi-ar fi iesit din piept de incantare,auzindu-l spunandu-mi ''tati''.

   I-am sarutat obrajorii,la fel si Ramona,apoi au plecat.

   -Deci ce legatura are Klaus in toata povestea asta?relua Lumy intrebarea.
   -Fac parte din ritual,i-am raspuns.Trebuie sa ucida un varco-vampir original si o fecioara.Sa le amestece sangele si sa-l bea.In noaptea de Halloween.La miezul noptii!

    -Mai intai trebuie sa treaca de mine!spuse Tayler.

    -Mersi Tyler!
    Ramona imi lasa un sarut pe buze,apoi se cuibarii la pieptul meu.Am strans-o puternic in brate.
    -Te iubesc,i-am spus sarutand-o in crestetul capului.
    -Si eu!
    Elena a zambit,Lumy s-a napustit cu saruturi asupra lui Tyler,iar Jeremy a plecat in bucatarie.

    -Nu-i corect!spuse Caroline bosumflandu-se.

    -Ce nu-i corect?o intreba Elena asezandu-se langa ea pe canapea.

    -Toata lumea are pe cineva.In afara de mine.

    Acum se intristase.

    -Cu ce-am gresit?

    Elena o imbratisa.
    -Oh,Caroline!Sunt sigura ca vei gasi pe cineva.

    -Esti sigura?Fiindca si eu eram sigura ca voi fii mereu cu Matt.Apoi cu Tyler.Iar acum...sunt complet singura.

     -Vei gasi...,am inceput,dar am fost intrerupt de telefonul care-mi suna.
     Am raspuns.
     -Frate,avem o problema!

     -Spune!

     -Rebekha...

     -Elijah,ma ingrijorezi!Ce-i cu Rebekha?!

     In cei cinci ani,in care am fost plecat din Mystic Falls,i-am eliberat.
     -A fost...A fost rapita!
     -Poftim?am tipat,iar Ramona s-a dezlipit de mine.Cine?

     -Tu cine crezi?

     -Jigodia aia de vrajitoare...!
     Imi venea sa ma duc chiar acum la ea si sa-i scot inima din piept.
     -Unde esti?
     -In drup spre Mystic Falls.Am aflat ca-i acolo.Tu?
     -In Mystic Falls.La Elena acasa.Te astept.
     Am inchis,aruncand telefonul in perete.
     -Iubitule,e totul bine?
     -Nu!Nimic nu-i bine!A luat-o pe Rebekha!
     -Cine?!
     -Amelia!

       Eram cu totii in living,asteptandu-l pe Elijah.Trebuia sa ne gandim la un plan de-a o recupera pe Rebekha,fara a-l prede pe Klaus.
  Nu-mi vine sa cred ce tupeu are in ea!Sa vina aici,dupa ce i-a rapit sora lui Klaus!Si pe deasupra se mai si preface ca nu e cine e...!
  Un ciocanit usor in usa n-e anunta ca Elijah ajunse.
  -Intra!striga Klaus.
  -Frate!il saluta Elijah intrand in camera.
  Klaus se ridica de pe fotoliu si-l imbratisa.
  -Ma bucur sa te vad!
  -Si eu.Pacat ca trebuie sa ne reintalnim asa.
  -Da...
  -Presupun ca tu esti Ramona,spuse Elijah zambindu-mi.
  I-am zambit si eu.
  -Da,presupui bine.
  -Sunt incantat sa te cunosc,continua luandu-mi mana si sarutand-o.
  -De asemenea.
  Un alt ciocanit se auzii.
  -Mai astepti pe cineva?l-am intrebat pe Klaus.
  -Da,raspunse Elijah in locul lui.I-am anuntat si pe fratii nostri.
  -Ai facut bine.
  -Ii invit eu,am spus ducandu-ma sa le deschid.
  In fata mea se afla un barbat brunet,cu parul ondulat si lung pana la baza gatului.Purta o pereche de blugi,un tricou negru si un palton negru.In spatelele lui,sprijinit de o motocicleta,statea un baiat tot brunet,dar cu parul scurt,pe care si-l purta ciufulit.Purta pantaloni de piele negri,un tricou tot negru si o geaca de piele,maro deschis.
  -Intrati!
  -Mersi,frumoaso!spuse brunetul mai tanar intrand.
  -Mersi,spuse si celalalt urmandu-l.
  I-am urmat inapoi in living.
  -Fratilor,ma bucur sa va revad!ii saluta Klaus.
  -Si noi ne bucuram,frate,ii raspunse brunetul mai tanar.Atat timp cat nu mai ai fata de caine plouat.
  Klaus rase.
  -Nu mai am fata de caine plouat,fiindca mi-am regasit iubita,Victor.
  -Ca tot ai adus vorba de ea,cand ne-o prezinti?Eu si Emanuel suntem foarte,dar foarte curiosi sa aflam care-i domnita care ti-a furat inima la doar 16 ani...off...dragostea...
  Klaus ma trase langa el si ma saruta scurt,apoi se intoarse cu fata spre fratii lui.
  -Ea este!
  -Buna Ramona!ma saluta Emanuel-ce-l cu parul ondulat.
  -Buna!
  -Vin-o sa te imbratisez cumnatica,spuse Victor-ce-l mai tanar-tragandu-ma intr-o imbratisare.
  -Ma bucur sa te intalnesc,Victor,am spus dupa ce m-a imbratisat.
  -Dar si eu sunt incantat sa intalnesc!afirma Victor cu un zambet larg pe fata.N-am spus-o?Isi duse mana la barbie si se gandi pret de cateva secunde.Apoi ma privi din nou cu zambetul ala larg pe fata.Nu,n-am spus-o.Dar o spun acum:Sunt incantat sa te intalnesc Raymundo!
  Cum mi-a spus??
  -Eu chiar ma bucur ca-i venit,Victor,spuse prietena mea razand.
  -Si tu cine esti?intreba el studiand-o din cap pana-n picioare cu-n zambet smecher.
  -Luminita,dar prefer Lumy.Si ce-a mai buna prietena a Ramonikai.
  -Ramonika,ha...,chicoti Victor.Imi place fata...!
  -Bine,gata!Avem treburi mai importante!interveni Klaus.
  Lumy s-a intors inapoi in bratele lui Tyler,Emanuel s-a asezat pe canapea,langa Caroline,iar Victor s-a rezemat de tocul usii.
   -Trebuie s-o recuperam pe Rebekha,continua el.
   -Sunt de acord cu tine!spuse Victor serios.
   Linistea se lasa peste camera.
   -Dar cum?spuse intr-un final Emanuel,intreband ceea ce toti gandeam:Cum?
   -Poarte ar trebui sa ma predau...,spuse Klaus c-o privire pierduta.Intristata.
   -Nici sa nu te gandesti la asa ceva!aproape am tipat cuprizandu-l in brate.
   Mi-a sarutat fruntea si m-a mangaiat pe spate.
   -Stai linistita,n-o s-o fac.Era doar un gand ce-mi trecea prin minte...In plus,continua ridicandu-mi barbia,astfel incat sa-l privesc in ochii,nu-i pot face asta fiului meu!
  M-am cuibarit la pieptul lui si am lasat o lacrima sa-mi cada pe obraz.
  -Asa e!Nu-l poti parasii pe KJ abia cand te-a regasit!
  -Stiu scumpo.
  -Ai un fiu?se auzii glasurile fratilor lui,intreband uimiti.
  Klaus ii privira zambind.
  -Da!Eu si Ramona avem un fiu impreuna!
  -Si noua cand aveai de gand sa ne spui?il intreba Victor punandu-si mainile in sold.
  -Victor,acum ce-l mai important este s-o recuperam pe Rebekha.
  -Stiu,stiu,dar eu tot vreau sa-mi cunosc nepotul.Unde e?
  -L-a luat Damon la p plimbare,i-am raspuns eu.
  -Damon Salvatore?
  -Unicul!am spus zambind.Amintindu-mi de clipele cand eram nebuna dupa el.Clipele in care nu-l vedeam pe Klaus cum il vad acum.Clipele cand eram in lumea mea...Oare ce-o mai face mama?Oh,mamico,mi-e dor de tine.
   -Iubito,de ce plangi?
   -Eu...mi-a intrat ceva in ochi,am spus stergandu-mi repede lacrimile.Ma scuzati.
   M-am dus la baie si mi-am dat cu putina apa pe fata.
   -Esti bine?ma intreba Lumy intrand.
   -Da...eu...sunt bine...n-am nimic.
   Lacrimile tradatoare au inceput sa-mi cada pe obraji.
   -Mi-am adus aminte de mama...si...si mi-e dor de ea...si...mi-e dor de casa!
   Luminita ma imbratisa.
   -Stiu!Si mie imi este.
   -Mi-e dor pana si de curva aia de Nicoleata,iti vine sa crezi?am continuat eu plangand si razand in acelasi timp.
   -Nu prea,spuse ea razand.
   -Cred ca nu mi-e chiar asa de dor de ea,dar...
   -Stiu,Ramona,dar ti-ai construit o viata aici.Nu poti pleca.Si-n plus,nici macar nu stim daca am putea sa plecam.
   -Da...cred ca ai dreptate.
   Ne pregateam sa ne intoarcem la ceilalti,cand o lumina aurie ne-a atras atentia.Venea din oglinda.Era ca un fel de gaura care se facea din ce in ce mai mare.Si ne tragea spre ea.
   M-am apucat repede cu mana de clanta usii si am apucat-o pe Luminita de mana.
   -Ce naiba e asta?m-a intrebat Lumy strigand,fiindca in jur era mult zgomot,ca si cum ar fi fost furtuna.
   -Nu stiu!
   Mana cu care tineam clanta incepea sa-mi alunece.
   -Klaus!am strigat disperata.Klaus!
   Mana mi-a alunecat si am fost inghitite de gaura.Totul s-a intuncat.

                                                                     ***

    Pleoapele imi erau grele,dar nu m-am lasat pana nu mi le-am deschis.M-am uitat uitat uimita in jur si mi-am dat seama ca eram in camera mea.In lumea mea.
    M-am uitat repede langa mine si am vazut-o pe Luminita inca dormind.Luminita de acum cinci ani.Imbracata exact cum ne-am bagat in pat acum cinci ani.Cand voiam sa vedem daca  ma pot intoarce inapoi la Klaus.Iar ea sa vina cu mine.
     -Dumnezeule!am tipat neputandu-ma stapani.