O fata si o...fantoma?

    Mara se scoală din pat si se duce sa-si ia un pahar cu apa de la bucătărie.Coborand scările,aude pasi în dormitorul ei.Îi ignora,ştiind ca n-avea cine sa fie,părinţii ei fiind plecaţi,si-si continua drumul.După ce îşi lua paharul,urca înapoi.Imediat ce intra în camera,observa ca geamul era deschis.Ceea ce era ciudat,fiindcă ea îl închise.Lasă apa pe noptiera,îl inchide si se bagă înapoi în pat.
      Trecuse cam 15 minute si ei tot nu-i veni somnul.Bău apa si dădu drumul la T.V.Nimic interesant.Îl opri si se duse la baie.Cand se întoarse,ghici de ce supriza avu parte.Televizorul era aprins!Înşfăca rapid telefonul si o suna pe prietena ei.Acesta veni imediat la ea.
       Noaptea trecu destul de repede si nimic straniu nu se mai intamplase.Mara începea sa creadă ca fusese doar imaginatia ei,gandindu-se ca poate uitase ca lăsase fereastra sau televizorul deschise.
       -Dacă vrei,pot sta si în seara asta cu tine,îi spuse roscata în drum spre casa.
       -Stai linistita,Amy,voi fii bine.
       -OK.
       Odată ajunsă acasă,se bagă la pijamale si intra pe mess.
       Ghost_Boy:Hei!
       Mara_Love:Hei...cine eşti?
       Ghost_Boy:Un admirator
       Mara_Love:Chiar asa...?
       Ghost_Boy:Da
       Mara_Love:Ne-am intalnit vreodată?
       Ghost_Boy:Da...dar tu nu mai văzut
       Mara_Love:Ne cunoaştem?
       Ghost_Boy:Nu
       Si continuara sa discute pană spre dimineaţa si tot asa si-n următoarele zile.

       După cateva luni.

       Mara_Love:Mi-a fost dor de tine!
       Ghost_Boy:Si mie,iubire!
       Mara_Love:Auzi...ce-ai zice sa ne intalnim?
       Ghost_Boy:Nu ştiu ce sa zic...
       Mara_Love:Te roooooooooooog!
       Ghost_Boy:Nu putem
       Mara_Love:De ce?
       Ghost_Boy:Fiindcă nu putem!Las-o balta!
       Mara_Love:Ba nu!
       Mara_Love:Mi-ai spus ca mă iubeşti!
       Mara_Love:Ce te împiedica sa ne intalnim?!
       Ghost_Boy:N-ai înţelege!
       Mara_Love:De ce n-ai încredere în mine?!
      Ghost_Boy  has signed off
      Mara inchise calculatorul furioasă si se bagă în pat.Lacrimile începură sa-si facă apariţia.
      -Te rog,nu mai plange...se auzi o voce,precum o şoaptă.
      Fata speriată,se uita pe fereastra sa vadă dacă era cineva,apoi pe hol.Nu era nimeni.Se ghemui sub plapuma si după un timp adormi.Cand se trezi,găsi un trandafir rosu si un bilet pe noptiera.Lua biletul si-l citi.

              ''Iarta-mă ca te-am facut sa plangi!''

        Mara se dădu repede din pat si porni spre sufragerie.Mama ei era pe canapea,citind o revista.
        -Unde e?
       -Cine sa fie scumpo?
       -Baiatul pe care l-ai invitat în casa!
       -Mara,eu n-am invitat pe nimeni în casa.
       -Atunci cum mi-a lasat biletul si trandafirul?
       -Despre ce vorbesti?
       -Vino sa-ti arat!
       Fata alega din nou spre camera ei,urmata de mama ei.Cand ajunse în camera,nu mai era nimic.Mara incepu sa se uite peste tot,dar era de negasit.
        - Nu inteleg...
        -Cred ca a fost doar un vis.
        -Ba nu!A fost real!
        -Scumpo,te simti bine?
        -Normal ca mă simt bine!Ce,crezi ca inventez?
        -Nu...dar...
        -Vreau sa fiu singura!Pleaca!
        -Mara...
        -Pleaca!
        Mama ei iesi din camera si ea se bagă înapoi în pat,incepand sa planga.
        -Stiu ca era aici!N-a fost nici un vis!
        Dintr-o data se facu mai frig si simti o atingere pe obraz.Se uita speriată prin camera,si observa ca balansuarul ei se misca.Ingheta.
        -C-c-cin-n-ne es-st-te?
        Balansuarul se opri.
        -Stiu ca este cineva aici,spuse în şoaptă.
        Auzi pasi venind spre ea si asezandu-se pe pat.
        -Arata-te!
        -Nu vreau sa te speri,spuse vocea.
        Era socata!Vorbea cu o fantoma!
        -Nu mi-e frica.
        -Minti.Pot simti cat eşti de speriată.

        -Vreau sa te vad.

        In fata ei incepu sa se materializa un tanar cu ochi albastri si parul blond.Ea îl privea fascinata si uimita.
        -Visez?
        -Ai vrea?
        -Nu.
        -Atunci nu visezi.
        -Dacă as fi zis ca vreau?
        -Ti-a fi raspuns:Nu cred ca ai o imaginatie atat de bogata.
        -Hei,nu te lua de imaginatia mea,spuse fata razand.
        -Scuzele mele,prea frumoasa fata,îi raspunse zambind.
        -Este....
        -Stiu,nebunesc.
        -Nu.Uimitor!
        -Dar si nebunesc.
        -Da...putin.
        -Putin?intreba baiatul ridicand o spranceana.
        -Bine,foarte nebunesc!
        -Asa crede-am si eu.
        Tanara duse mana spre el,dar aceasta trecu prin el.
         -Da,asta este unul dintre dezavantajele la a fii fantoma.
         -Nu-mi vine sa cred ca se intampla asta!
         -O mai poti spune o data!
         -Ce-ai patit?
         -Accident de masina.
         -Imi pare rau.
         -Si mie.
         -De ce eşti inca aici?
         -Habar n-am.
         -Stii...intr-un fel mă bucur ca n-ai plecat!
         -Si eu!         
         Cei doi tineri continua sa vorbeasca pană seara,cand fata se culca,iar baiatul se aseza în balansuar si ramse privind-o.