Sunt în Cişmigiu,pe o banca.Privesc apa,care pare un portal spre o alta lume.Ascult liniştea ce mă-nconjoara.Respir aerul curat si pur.Simt adierea vantului care-mi ciufuleste parul.
Privesc oamenii.Batrani,tineri,copii...Toţi vin sa se bucure de frumuseţea acestui loc.
Oftez.Îmi dau parul după ureche,inspir aerul si închid ochii.
Îmi golesc mintea.Iau toate problemele,grijile,temerile,si le închid intr-un colţ al minţii.
Timpul zboară.Toate fiinţele trec prin aceleaşi faze ale vieţii.Se nasc,cresc si mor.Niciodată nu se schimba.
Cateva raze ale soarelui s-au făcut văzute si-mi încălzesc fata.Mă uit la o ratusca cum se scalda în apa,apoi mă întorc la gandurile mele.
Mi-e dor de copilărie.De zilele în care nu făceam altceva de-cat sa mă joc.Cand nu trebuia sa-mi fac griji pentru ziua de maine.Dar gandindu-mă mai bine,îmi dau seama ca pe parcusul acestui timp am legat prieteni minunate,care sper din tot sufletul sa tina pentru totdeauna.Am cunoscut sentimentul de bucurie pe care îl ai cand scrii o poveste sau o poezie.Cand munca îţi este apreciata.În acel moment simţi ca ai un rol în lume,ca cineva chiar te aprecieaza pentru ceea ce eşti.
Soarele se ascunde printre nori.Mi-e frig.Îmi închei nasturi geci te blugi si-mi ridic gulerul bluzei pe gat.
Moartea.Mi-e frica de ea!Tuturor ne este frica,dar nu putem face nimic în acesta privinţă.Doar s-o trăim,sa ne bucurăm de ea si s-o facem sa merite.
Mă uit spre cer.Nori albi si pufosi,care mă duc cu gandul la vata pe bat.Iar printre ei,cateva pete de cerneala.
Mi-as dori sa trăiesc ceva imposibil.Sa ajung intr-o lume de poveste.Unde totul este magic.Intr-un loc unde sa nu existe tristeţe,ci doar fericire!Intr-un loc unde sa nu existe ura,ci doar iubire!
Oare cum o sa fie prima mea iubire?Oare voi cunoaste dragostea adevărată?Sper ca da!Îmi doresc asta din toata inima.
Va las.Mă pregatesc sa mă mai plimb prin parc.Sa mai admir acest peisaj magnific.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu