Ma inspir din teama si din iubirea nesfarsita,le astern pe hartie si le-mpletesc armonios,apoi le arunc in cascada vietii,fara sa-mi fie teama de regrete sau cuvinte de durere.
Inima nemiloasa
ochi de gheata
asculta-mi ruga:
iubeste neincetat
iubeste fara frica
iubeste pan-la final
Noaptea e linistita.Cerul este plin de stele.Eu stau intinsa pe iarba si privesc spre cerul nesfarsit.
Vreau sa-i simt bratele in jurul meu si buzele lui zdrobindu-le pe ale male.Vreau sa ma topesc in bratele lui.Sa ma pierd in oceanele lui albastre.Sa-i aud vocea soptindu-mi la ureche ca nu sunt nebuna.Sa-mi ingaduie sa-l iubesc cu toata fiinta mea.
-Damon...,suspin cu gandul la el.De ce trebuia sa ma indragostesc de tine?Nici macar nu esti real!
Am lasat lacrimile sa-mi alunece pe obraji.
-Nu-i corect!am strigat spre cer.Il iubesc!Il iubesc atat de mult!
Cand zambeste,pare un inger.Durerea lui imi rupe sufletul.Fericirea lui,e fericirea mea.
Degeaba imi imaginez eu ca este langa mine....ca-mi sopteste cat de mult ma iubeste...Nu e de ajuns!Vreau sa fie real!
Uneori am senzatia ca inebunesc.Tanjesc atat de mult dupa atingerea lui...dupa vocea lui....dupa el!Dar e gresit!El nu exista!E doar un personaj!Care m-a invatat ce inseamna dragostea...
M-am ridicat in fund si mi-am luat genunchi in brate.
E in gandul meu clipa de clipa,minut de minut,ora de ora....Nu pot sa mi-l scot din minte sau din suflet.A patruns adanc si nu mai vrea sa iasa.
Lacrimi amare vars mereu si-mi doresc sa nu m-ai simt acesta suferinta.Acesta durere ce-mi distruge sufletul secunda cu secunda.Vreau sa nu mai iubesc un personaj fictiv.Sa am o viata normala si sa ma indragostesc de cineva real.
Nimeni nu stie prin ce chin trec zi de zi.Nimeni nu stie ce se afla in inima mea.
-De ce Damon?De ce a trebuit sa te cunosc?
Dorinta de a trai ma paraseste....viata nu prea mai are rost...prea multe lacrimi....prea multe vise care stiu ca nu se vor implini niciodata,dar eu ca o proasta inca sper....inca visez la ziua cand va aparea in fata mea si-mi va arata ca n-am suferit in zadar,ca pana la urma a venit in viata mea si mi-a daruit fericirea ce-o credeam pierduta.....Doar vise....fara rost...in zadar....
Întotdeauna uniţi,
Asa vom fii mereu.
Peste toţi si tot,
Noi vom trece.
Cu orice problema,
Ne vom confrunta.
Împreuna mereu,
O vom rezolva.
Cand unul dintre noi,
Te ajutor are nevoie.
Mereu îi vom fii alături.
Indiferent de ce zic alti,
Niciodată unul de altul nu ne vom îndoi.
Sincer si fără minciuni,
Între noi vom vorbi.
La bine,la rău,
Uniţi vom fii mereu!
Mara se scoală din pat si se duce sa-si ia un pahar cu apa de la bucătărie.Coborand scările,aude pasi în dormitorul ei.Îi ignora,ştiind ca n-avea cine sa fie,părinţii ei fiind plecaţi,si-si continua drumul.După ce îşi lua paharul,urca înapoi.Imediat ce intra în camera,observa ca geamul era deschis.Ceea ce era ciudat,fiindcă ea îl închise.Lasă apa pe noptiera,îl inchide si se bagă înapoi în pat.
Trecuse cam 15 minute si ei tot nu-i veni somnul.Bău apa si dădu drumul la T.V.Nimic interesant.Îl opri si se duse la baie.Cand se întoarse,ghici de ce supriza avu parte.Televizorul era aprins!Înşfăca rapid telefonul si o suna pe prietena ei.Acesta veni imediat la ea.
Noaptea trecu destul de repede si nimic straniu nu se mai intamplase.Mara începea sa creadă ca fusese doar imaginatia ei,gandindu-se ca poate uitase ca lăsase fereastra sau televizorul deschise.
-Dacă vrei,pot sta si în seara asta cu tine,îi spuse roscata în drum spre casa.
-Stai linistita,Amy,voi fii bine.
-OK.
Odată ajunsă acasă,se bagă la pijamale si intra pe mess.
Ghost_Boy:Hei!
Mara_Love:Hei...cine eşti?
Ghost_Boy:Un admirator
Mara_Love:Chiar asa...?
Ghost_Boy:Da
Mara_Love:Ne-am intalnit vreodată?
Ghost_Boy:Da...dar tu nu mai văzut
Mara_Love:Ne cunoaştem?
Ghost_Boy:Nu
Si continuara sa discute pană spre dimineaţa si tot asa si-n următoarele zile.
După cateva luni.
Mara_Love:Mi-a fost dor de tine!
Ghost_Boy:Si mie,iubire!
Mara_Love:Auzi...ce-ai zice sa ne intalnim?
Ghost_Boy:Nu ştiu ce sa zic...
Mara_Love:Te roooooooooooog!
Ghost_Boy:Nu putem
Mara_Love:De ce?
Ghost_Boy:Fiindcă nu putem!Las-o balta!
Mara_Love:Ba nu!
Mara_Love:Mi-ai spus ca mă iubeşti!
Mara_Love:Ce te împiedica sa ne intalnim?!
Ghost_Boy:N-ai înţelege!
Mara_Love:De ce n-ai încredere în mine?!
Ghost_Boy has signed off
Mara inchise calculatorul furioasă si se bagă în pat.Lacrimile începură sa-si facă apariţia.
-Te rog,nu mai plange...se auzi o voce,precum o şoaptă.
Fata speriată,se uita pe fereastra sa vadă dacă era cineva,apoi pe hol.Nu era nimeni.Se ghemui sub plapuma si după un timp adormi.Cand se trezi,găsi un trandafir rosu si un bilet pe noptiera.Lua biletul si-l citi.
''Iarta-mă ca te-am facut sa plangi!''
Mara se dădu repede din pat si porni spre sufragerie.Mama ei era pe canapea,citind o revista.
-Unde e?
-Cine sa fie scumpo?
-Baiatul pe care l-ai invitat în casa!
-Mara,eu n-am invitat pe nimeni în casa.
-Atunci cum mi-a lasat biletul si trandafirul?
-Despre ce vorbesti?
-Vino sa-ti arat!
Fata alega din nou spre camera ei,urmata de mama ei.Cand ajunse în camera,nu mai era nimic.Mara incepu sa se uite peste tot,dar era de negasit.
- Nu inteleg...
-Cred ca a fost doar un vis.
-Ba nu!A fost real!
-Scumpo,te simti bine?
-Normal ca mă simt bine!Ce,crezi ca inventez?
-Nu...dar...
-Vreau sa fiu singura!Pleaca!
-Mara...
-Pleaca!
Mama ei iesi din camera si ea se bagă înapoi în pat,incepand sa planga.
-Stiu ca era aici!N-a fost nici un vis!
Dintr-o data se facu mai frig si simti o atingere pe obraz.Se uita speriată prin camera,si observa ca balansuarul ei se misca.Ingheta.
-C-c-cin-n-ne es-st-te?
Balansuarul se opri.
-Stiu ca este cineva aici,spuse în şoaptă.
Auzi pasi venind spre ea si asezandu-se pe pat.
-Arata-te!
-Nu vreau sa te speri,spuse vocea.
Era socata!Vorbea cu o fantoma!
-Nu mi-e frica.
-Minti.Pot simti cat eşti de speriată.
-Vreau sa te vad.
In fata ei incepu sa se materializa un tanar cu ochi albastri si parul blond.Ea îl privea fascinata si uimita.
-Visez?
-Ai vrea?
-Nu.
-Atunci nu visezi.
-Dacă as fi zis ca vreau?
-Ti-a fi raspuns:Nu cred ca ai o imaginatie atat de bogata.
-Hei,nu te lua de imaginatia mea,spuse fata razand.
-Scuzele mele,prea frumoasa fata,îi raspunse zambind.
-Este....
-Stiu,nebunesc.
-Nu.Uimitor!
-Dar si nebunesc.
-Da...putin.
-Putin?intreba baiatul ridicand o spranceana.
-Bine,foarte nebunesc!
-Asa crede-am si eu.
Tanara duse mana spre el,dar aceasta trecu prin el.
-Da,asta este unul dintre dezavantajele la a fii fantoma.
-Nu-mi vine sa cred ca se intampla asta!
-O mai poti spune o data!
-Ce-ai patit?
-Accident de masina.
-Imi pare rau.
-Si mie.
-De ce eşti inca aici?
-Habar n-am.
-Stii...intr-un fel mă bucur ca n-ai plecat!
-Si eu!
Cei doi tineri continua sa vorbeasca pană seara,cand fata se culca,iar baiatul se aseza în balansuar si ramse privind-o.
Este ora 12:00 noaptea,iar eu sunt în cimitir,stand întinsă pe un cavou si privind cerul.În seara asta era eclipsă de luna si totul era scufundat în întuneric.Probabil ca o fata normală,de 15 ani,n-ar fii intr-un astfel de loc,la o ora atat de tarzie,dar eu nu eram o fata ''normala''.Iubeam noaptea.Era atat de linistitoare.Si cimitirul mi se pare un loc plin de mister,care mă atrage mereu spre el.
Închid ochii.Ascult liniştea nopţii ce mă-nconjoara si inspir aerul rece.Un vant uşor îmi ciufuleste parul.Deschid ochii.Mă scol în fund si mă aşez în poziţie turcească.Vantul începe sa adie mai tare si parul meu,lung si negru,îmi intra în ochi.Cobor de pe cavou si încep sa mă plimb printre morminte ca si cum as fi untr-un parc,admirand cine ştie ce.
Zbang!
Îmi întorc privirea spre direcţia de unde s-a auzit zgomotul si observ ca capacul cavoului unde fusesem întinsă cu cateva minute în urma,era căzut pe partea dreapta a mormantului.Simţeam cum inima mi s-a oprit si sangele mi-a îngheţat în vene.
Linişte.Mult prea multă linişte.
Stăteam nemiscata de vreo cinci minute si nu se intampla nimic.Am iînaintat spre sicriu.Un pas...si încă unul...si încă unul...Pană cand eram chiar în fata mormantului.Am privit înauntru.Nimic.Nu tu vreo fantomă inspaimantatoare,nu tu mort sculat din morţi...Dar ceva mi-a atras atenţia.Cosciugul.Era deschis!Si gol!Am facu cativa pasi în spate din instinct si am privit în jur.
Din apropiere se auzea plansetul unei femei,si atunci am văzut-o.Purta o rochie neagră,lungă pană-n pamant,iar buclele castanii îi cădeau în valuri pe umeri.Pielea îi era foarte palidă si ochii îi erau scaldati în lacrimi.
-Hei,sunte-ti bine?am intebat-o pasind spre ea.
Îmi intalni privirea si mă privii maniosa,
-Tu!suiera venid spre mine si strangandu-ma de gat.
Picioarele mele nu mai atingeau pamantul.Mainile mele sau dus imediat spre mana cu care mă strangula si am incercat sa i-o desfac,dar avea o forta incredibila.
-Te rog...da-mi...drumul...,am reusit sa zic.Simţeam cum totul se invarte cu mine si cum plamanii mei raman fara aer.
-De ce as face-o?intreba furiosa.Tu si fratele tau ati facut ceva cand fetita mea a murit din vina voastra!?
Si atunci mi-am dat seama.Era mama Laurei.O fetita de cinci ani peste care frate-meu a dat cu masina.Dar a fost un accident!Era noapte.Veneam de la discoteca.Iar fata a aparut dintr-o data în fata masinii.N-a avut cum s-o evite!
Asta se intamplase cu patru luni în urma.Brusc,mi-am dat seama ce s-a intamplat cu adevarat cu faratele meu!Fusese gasit mort în cimitir.Cu urme de maini pe gat.
Mi-am lasat bratele pe langa corp si mi-am asteptat moartea.Nu puteam face nimic.Eram vinovata.Meritam ce mi se intampla.
Singuratate.Singuratate si suferinta.Doar asta mi-a mai ramas.Odata ci plecarea lui,totul a devenind imposibil de suportat.Prietenii.Familia.Toti m-au abandonat.De ce?Din cauza lui.Mi-a promis iubire eterna si fericire,dar in schimb,tot ce-am primit de la el,a fost doar lacrimi amare.
Odata ce m-a indepartat de toate persoanele importante din viata mea,si pe mine de ele,mi-a luat toata averea si a fugit.In unele zile ma simt atat de pustiita,incat imi vine sa-mi iau viata.Dar stiu ca n-am acest drept,si in fiecare zi sper ca cineva de acolo de sus sa aduca si o raza de soare in viata mea.
Am facut un efort si m-am sculat din pat.Mi-am facut un dus rapid si am luat un tricou si o pereche de pantaloni scurti pe mine.M-am dus in bucatarie si mi-am pregatit doua oua ochiuri.N-aveam chef de nimic mai mult.
Ding-dong.
Cine o fi?
Ding-dong!Ding-dong!
-Imediat!am strigat indreptandu-ma spre usa si deschizand-o.
In fata usi era un barbat,care intra la mine in casa precum ar fi la el.
-Inchide usa si adu-mi un pahar de whiskey,spuse indreptandu-se spre sufragerie,unde se aseza pe canapeaua mea si punandu-si picioarele pe pe masuta mea!
Cine dracu' se crede?La's ca-i arăt eu!
M-am întors în bucătărie sa-i pregatesc whiskey-ul mult aşteptat.Dar cu doua ingrediente în plus.Puţin piper si nişte oţet.
I l-am inmanat si am aşteptat.1,2,3....
-Ce dracu' ai pus aici?Vrei sa mă omori?tipa arucand paharul pe jos,care se sparse în mii de bucatele.
-Asta a fost ca sa te înveţi minte si sa nu mai intrai în casele oamenilor ca si cum ai fi la tine!
-Tu ai idee cine sunt?
-Nu,si nici nu-mi pasa!
-Numele de Ian Somerhalde nu-ti suna cunoscut?
-Nu.De ce?Ar trebui?
-Unde ai fost in ultimii ani?Sunt cel mai cunoscut actor de la Hollywood!
-Chiar asa?Scuze,nu mi-am dat seama.Acum te rog ieşi din casa mea!
-Tu ai ascultat ce ti-am spus pană acum?
-Ca te cheamă Ian-nu ştiu-cum si ca eşti cel mai tare actor.Bla-bla-bla.Ieşi odată!
-Nimeni nu îndrăzneşte sa-mi vorbească asa!
-Iar tu ar trebui sa ştii ca nimeni nu are dreptul sa între în casele oamenilor asa cum ai făcut tu!
-Incercam sa mă ascund de paparazzi,proasto!Oricine si-ar dori sa fie în locul tău!
-Nu-mi pasa!Si ai grija cum îmi vorbeşti,nesimtitule!
-Nesimtita eşti tu!
-Gata!Mi-a ajuns!Ieşi odată afara!
-O sa regreti amarnic pentru asta!mă ameninta trimitandu-mi priviri furioase.
-Numai spune!Mor de frica!
-Crede-mă!Nimeni nu se poarta în felul asta cu mine si scapă nepedepsit!
-Cum spui tu.Ieşi odată!
-O sa mi-o plăteşti,zise trantind usa.
Ce dobitoc!
P.V. Ian
Cine-n puii mei se crede si asta?!Jur c-o sa mi-o plătească!
Am format repede numărul unui vechi prieten,care este si agent FBI,si am aşteptat sa răspundă.
-David la telefon.
-Salut.Sunt Ian.
-Ian!Cat mă bucur sa te aud.Cum o mai duci?
-Bine.Îmi poţi face un favor?
-Orice,prietene.
-As vrea sa aflu mai multe detali despre o anumita persoana.
-Sigur.Despre cine e vorba?
-Iti trimit adresa.
Eram la mine acasa,asteptandu-l pe David.
Ding-dong.
El trebuie sa fie.
L-am poftit în sufragerie si am adus pentru amundoi cate un pahar de whiskey.
-Ce-ai aflat?
-O cheamă Larisa Summers,are 27 de ani si lucreaza ca doctora la spitalul.......Acum doi ani s-a casatorit cu Troy Bolton,care a parasit-o dupa cinci luni de casnicie fugind cu averea ei.
-Naspa.
-Da.Altceva?
-Locuieste singura?
-Da.
-Prieteni?
-Sarah Jensen,Emma Fell,Caius Salvatore si Jared Evans.Au si cantat impreuna prin baruri.
-Au cantat?Ce,acum n-o mai fac?
-Nu.
-De ce?
-De unde vrei sa ştiu eu?
-Doar eşti agent FBI.
-Cum sa nu!
-OK,OK,nu mai zic nimic!Oricum,multumesc.
-N-ai pentru ce.Dar am o intrebare.
-Spune.
-Pentru ce-ti trebuie informatiile astea?
-Sa spunem ca aceasta fata va afla în curand cine este Ian Somerhalder!
-Nu-mi place cum suna...
-Stai linistit,n-o sa fac prostii.
-Asa sper.Hai ca trebuie sa plec,maine mă indrept spre Moscova.
-OK.Succes în misiune.
-Mersi.Pa-pa.
-Pa-pa.
A doua zi dupa ce mi-am făcut un dus,am observat ca aveam un e-mail de la David.
''M-am gandit ca ai vrea sa ştii fiecare detaliu din viaţa ei,asa ca ti-am trimis dosarul ei complet.Crede-mă,n-a fost usor de obtinut.Bafta în nebuniile tale.David''
''Mersi prietene!Iti raman dator!Ian''
Era ora 9:00,iar eu incepeam filmarile la 10:30.Deci mai aveam timp sa dau un telefon.
Mi-am luat telefonul,m-am asezat confortabil pe canapea si l-am apelat pe doctorul Patrick O'Connor.
-Alo!
-Patrick O'Connor?
-Da.
-Buna dimineata,doctore,Ian Somerhalder la telefon.
-Cu ce va pot ajuta,domnule Somerhalder?
-Am o rugaminte la dumneavoastra,doctore.
-Spuneti.
-As vrea s-o concediati pe Larisa Summers.
-Poftim?!
-Ce-ati auzit.
-Domnule,dar...
-Ce-ati spune de un miliard de dolari?
-Nu ştiu ce sa cred despre asta...
-Nu trebuie sa credeti nimic.Doar s-o concediati si sa primiti banii.Daca nu....
-Ce vreti sa spuneti cu asta?
-As putea avea grija sa ramaneti pe drumuri sau cine stie...
-Bine,o fac!
An zambit.
-Cand primesc banii?
-Mai intai va indepliniti partea de intelegere,apoi vom putea vorbi si de bani.
-Am inteles.La revedere.
-La revedere,doctore.
Am inchis telefonul si m-am dus în bucătărie sa-mi torn un pahar de whiskey.
-Pregateste-te Larisa,fiindcă aceste e doar începutul.
P.V. Larisa
Ce m-a enervat idiotul ăla de ieri!Cine dracu-n morţii mei se crede?!Doar fiindcă este actor nu înseamnă ca poate face ce are el chef!Off!Doamne,ce lume!
M-am dus la birou si m-am apucat de treaba.
Mă uitam le nişte radiografi,cand şeful meu intra.
-Buna ziua,doctore.
-Buna ziua,doamna Summers.
-Va pot ajuta cu ceva?
-Trebuie sa-ti spun ceva.Si crede-mă,nu-ti va plăcea deloc.
-Despre ce este vorba?
-Sunt nevoit sa te concediez.
Am auzit eu bine?Concediata?!Nu e posibil!
-Poftim?
-Îmi pare rău,doamna Summers,dar nu voi mai avea nevoie de serviciile dumneavoastra.
-Domnule,dar...
-Nu mai avem ce discuta.Va rog frumos sa parasiti acest burou cat mai repede.
-Am inteles,domnule.
După ce a ieşit,am lăsat lacrimile sa iasă.
De ce a trebuit sa mi se intample asta?Cu ce-am greşit?!Nu înţeleg!
Nu mai avea nici un rost sa plang în continuare.Mi-am luat lucrurile si am plecat acasa.Mi-am aruncat genta prin camera si m-am băgat în pat,unde am lăsat durerea si lacrimile sa pună stapanire pe mine.
Nu mai am nimic!Ce o sa se intample cu mine acum?!
Buclele ei blonde,îi cad în cascade,
Pe spatele de marmură,catifelat.
Privindu-i ochii,doua oceane adanci,
Ca intr-un vis mă trezesc,ca o iubesc.
Si c-o plecaciune,precum în vremurile străvechi,
Îndată-o salut s-un sărut îi fur.
Buzele ei pasionale si ucigatoare,
De fiecare data,mă lasă fără suflare.
Declarandu-mi iubire,în veci nemuritoare,
Inima mi-o umple,cu o mare de iubire.
Braţ la braţ,prin viaţa vom trece,
E septembrie.A venit Toamna.
Sunt în Cişmigiu,pe o banca.Privesc apa,care pare un portal spre o alta lume.Ascult liniştea ce mă-nconjoara.Respir aerul curat si pur.Simt adierea vantului care-mi ciufuleste parul.
Privesc oamenii.Batrani,tineri,copii...Toţi vin sa se bucure de frumuseţea acestui loc.
Oftez.Îmi dau parul după ureche,inspir aerul si închid ochii.
Îmi golesc mintea.Iau toate problemele,grijile,temerile,si le închid intr-un colţ al minţii.
Timpul zboară.Toate fiinţele trec prin aceleaşi faze ale vieţii.Se nasc,cresc si mor.Niciodată nu se schimba.
Cateva raze ale soarelui s-au făcut văzute si-mi încălzesc fata.Mă uit la o ratusca cum se scalda în apa,apoi mă întorc la gandurile mele.
Mi-e dor de copilărie.De zilele în care nu făceam altceva de-cat sa mă joc.Cand nu trebuia sa-mi fac griji pentru ziua de maine.Dar gandindu-mă mai bine,îmi dau seama ca pe parcusul acestui timp am legat prieteni minunate,care sper din tot sufletul sa tina pentru totdeauna.Am cunoscut sentimentul de bucurie pe care îl ai cand scrii o poveste sau o poezie.Cand munca îţi este apreciata.În acel moment simţi ca ai un rol în lume,ca cineva chiar te aprecieaza pentru ceea ce eşti.
Soarele se ascunde printre nori.Mi-e frig.Îmi închei nasturi geci te blugi si-mi ridic gulerul bluzei pe gat.
Moartea.Mi-e frica de ea!Tuturor ne este frica,dar nu putem face nimic în acesta privinţă.Doar s-o trăim,sa ne bucurăm de ea si s-o facem sa merite.
Mă uit spre cer.Nori albi si pufosi,care mă duc cu gandul la vata pe bat.Iar printre ei,cateva pete de cerneala.
Mi-as dori sa trăiesc ceva imposibil.Sa ajung intr-o lume de poveste.Unde totul este magic.Intr-un loc unde sa nu existe tristeţe,ci doar fericire!Intr-un loc unde sa nu existe ura,ci doar iubire!
Oare cum o sa fie prima mea iubire?Oare voi cunoaste dragostea adevărată?Sper ca da!Îmi doresc asta din toata inima.
Va las.Mă pregatesc sa mă mai plimb prin parc.Sa mai admir acest peisaj magnific.
-Ce s-a intamplat?îl intreba Bonnie pe Jeremy,odată ce ajunse la el.
-Le-am văzut pe Anna si Vicky!
-Jer,asta-i imposibil.Probabil ai visat.
-Eram treaz!
-Poate tu crede-ai ca eşti treaz.
-N-am visat!Sunt sută la sută sigur ca eram treaz!N-a fost un vis,trebuie sa mă crezi!
-Te cred.
-Chiar?
-Da.
-Sigur n-o spui doar asa?
-Te cred,Jer.Ştiu ca n-ai fi în stare sa mă minţi.
-Ai idee ce poate fii?
-Nu,dar vom afla noi.
Jeremy o îmbrăţişa,apoi o sărută scurt.
-Îţi multumesc ca eşti alături de mine.
-Oricand.
Brusc,pe Bonnie o lovi o amintire.
-Cred ca ştiu ce poate fii!
-Ce?
-Nu sunt absolut sigură,dar cred ca ar putea fi din cauza ca te-am adus înapoi prin magie.
-Crezi?
-Nu ştiu sigur,dar spiritele au spus ceva de nişte consecinţe.
-Deci acum pot vedea fantome?
-Trebuie sa fac cercetări.
-Te ajut.
Damon o aşeza pe Elena în pat,apoi porni sa-l caute pe Alaric.
Cauta-l colo,cauta-l dincolo.Nu era pe nicăieri.La un moment dat îi trecu prin minte c-ar putea fi la mormantul Jenney,si chiar acolo îl găsi.
Era în genunchi,plangand,si vorbind de unul singur.
-De ce,iubito,de ce a trebuit sa ti se intample una ca asta?De ce mi-ai luat-o,Doamne?!
Damon îl atinse uşor pe umăr,iar el se întoarse surprins.
-Damon!
-Eşti bine?
Îşi şterse lacrimile repede si spuse:
-Da,tu?Vad ca ti-ai revenit?
-Da...în legatură cu asta.Am o veste proastă.
-Ce veste?
-Stefan a plecat cu Klaus.
-Cum adică?Ce vrei sa spui cu asta?
-Nenorocitul ăla ia cerut lui Stefan sa bea sange uman si sa plece cu el,în schimbul antidot-ului.
-O Doamne!
-Trebuie sa mă ajuţi sa găsesc o soluţie.
-Normal ca te ajut.Elena cum se simte?
-E devastata.
-Si tu?
-Si eu,Alaric,si eu.
-O sa găsim noi o soluţie.
-Asta sper si eu.
Trecuse deja o luna de cand Stefan plecase cu Klaus spre Ciudad de Mexico,unde locuiau intr-o vilă cu doua etaje si o superbă grădină de trandafiri.
Stefan era în living,asteptandu-l pe Klaus si faimoasa fata despre care îi povestise ca-i furase inima cu mulţi ani în urma..Lui si lui frate-sau,asa cum patise el cu Damon,cu Katherine.
Klaus intra pe usa,însoţit de o tanara frumoasă.
În momentul cand o vazu,impietri.Semăna perfect cu Elena si Katherine!În afara de par,care era auriu precum soarele si ochii,care erau de-un albastru intens.
-Ti-o prezint pe Maria,zeita mea!
Maria rase si-l sărută.
-Vai,Klaus,nu te-ai schimbat deloc.
Se întoarse spre Stefan si spuse:
-Ma bucur sa te cunosc,Stefan.
-Deasemenea.
Stefan o studie din nou din cap pana-n piciore,dar tot nu-i venea sa creada.
Maria îl privi mai atenta pe vampirul cu ochi verzi,si isi dadu imediat seama ce vazu-se Katherine si Elena la el.Parul ciufulit,dar în acelasi timp parand asezat cu mare atentie.Ochii verzi ca doua smaralde nepretuite si conturul perfect al buzelor,care te indemnau sa le saruti cu pasiune,neancetat.
Normal ca stia totul despre faimoasa poveste a fratilor Salvatore.
Invata-mă sa iubesc,
Precum mama îşi iubeşte pruncul.
Invata-mă sa daruiesc,
Precum Dumnezeu ne-a dăruit nouă viaţa.
Invata-mă sa sacrific,
Precum Avram si-ar fi sacrificat singurul fiu.
Invata-mă sa am încredere,
Precum prietenii au încredere unii în alţii.
Invata-mă sa am sperante,
Precum Damon spera în continuare ca Elena sa-l iubeasca.
Invata-mă sa am vise,
Precum o fata visează la prima iubire.
Invata-mă cum sa nu trăiesc din iluzi,
Precum cred uni ca pot deveni nemuritori.
Invata-mă cum sa nu mă las pradă pasiunii,
Precum o inima inocenta,care va avea inima franta.
Invata-mă cum sa infrunt obstacolele vieţii,
Precum stanca care sparge orice val de apa.
Dar nu mă invata sa trăiesc fără tine,
Fiindcă te iubesc prea mult.
Si n-as putea sa învăţ,
Sa trăiesc fără tine!
O,tu,înger întunecat,
Demon al nopţii însetat de sange,
Vanator de suflete nevinovate.
Răpeşte-mi viaţa,
Condamna-mă la o eternitate,
Fa tot ce doreşti cu mine.
Numai aşterne-mi pe buze,
Un sărut dulce precum mierea,
Si ucigător precum moartea.
Lipseşte-te măcar pentru o secundă,
De la obiceiurile tale,
Si arată-mi frumuseţea nopţii.
Doar tu mă poţi face sa inebunesc,
Si sa te doresc în acest fel,
Cum nimeni altul n-o face.
Privind în ochii tai albaştri,
Uit si de mine însumi,
Si mă las pradă pasiunii.
Mulţi pot spune ca-s nebună,
Dar eu ştiu ca altul ca tine,
În veci nu va mai fii!
Damon Salvatore a fost inspiraţia mea cand am scris aceasta poezie.
Zborul a fost foarte linistit,dar odată ce am aterizat,am avut un presentiment rău.
-Bine ai venit în Grecia,draga mea sotie,punandu-si mana dreapta după umărul meu.
Am schiţat un zambet si l-am felicitat pentru locul ales.
-Mă gandeam eu c-o sa-ti placă.
După ce ne-am instalat în camera noastră de la hotel,ne-am pregatit pentru o mica plimbare.
Eu mi-am luat un tricou roz si o salopeta de blugi scurta,iar în picioare,balerinii mei preferaţi.Părului i-am adaugat doar o bentita roz.Arătam draguţ,dar Ian în schimb...Era superb!Cămaşa albă era descheata la primii trei nasturi si se potrivea perfect pe corpul lui bine lucrat.De la talie în jos mai avea o pereche de blugi trei-sferturi si papuci cu deget.
Eram intr-un magazin,uitandu-ne după nişte DVD-uri,cand i-am văzut.Erau în restaurantul de vis a vis.Sarutandu-se!Nu-mi vine sa cred ca încă mă mai deranjează!
-Sa vezi si sa nu crezi,spuse Ian amuzat.
-Ce?
-Din atatea locuri din lume,ei s-au găsit sa vină tocmai aici.
-Da.Mergem la hotel?
-Mai intai sa-i salutam.
-Ian,te rog!
-Bem ceva,apoi mergem.O.K.?
-Am de ales?
-Nu.
-Bine,fie,sa mergem.
M-a luat de talie si ne-am dus spre ei.
-Edward,Tanya,ce supriza!
Sper ca se referă la una neplăcută.
Cei doi îşi întoarse feţele suprinsi.
-Ian,Bella!spuse Tanya veselă.
-Ce va aduce pe-aici?intreba Edward.
Tanya îi dădu în joacă un pumn în umăr,apoi spuse:
-Au venit sa-si petreacă luna de miere,la fel ca noi,prostutule.
-Minunat!spuse dandu-si ochii peste cap.
Ca sa vezi!Domnului Edward Cullen nu-i convine ca-mi petrec luna de miere în acelaşi loc unde si-o petrece el!Ce sa spun!Tanya în schimb,părea de-a dreptul entuziasmata.
-Nu-l băgaţi în seama.Ce comandati?
-Un whiskey dublu pentru mine si o cola pentru Bella.
Tanya începu sa vorbească despre toate locurile pe care si-ar dori sa le vizite,iar Ian îi povestea despre locurile pe care le-a vizitat si care i-au plăcut cel mai mult.Eu si Edward mai scoteam cate un cuvant,doua,dar în rest nimic.Din cand în cand,Ian mă mai saruta sau îmi mai mangaia parul,iar de fiecare data,Edward se stramba sau se uita în alta direcţie,pe cand soţia lui nu făcea altceva decat sa se amuze de gesturile lui.
Era seara,iar eu eram intr-o cămaşă de noapte,de culoare neagră,băgată în pat,în timp ce Ian se pregătea de dus.
-Eşti sigură ca vrei sa ratezi un dus cu mine?mă intreaba pentru a cincea oară.
-Sunt foarte sigură.
-Atunci nu ştii ce pierzi.
-Sunt sigură.
-Tu pierzi.
-Te duci sau încerci în continuare sa mă convingi sa fac dus cu tine?Si-ti spun de pe-acum ca nu vei reuşi.
-Mă duc,mă duc!
Mi-am dat ochii peste cap si am continuat sa-mi urmăresc filmul.După vreo zece minute ieşi doar cu un prosop,stinse televizorul,lua un CD si-l puse la casetofon.Cand am deschis gura sa-l întreb ce se intampla,mi-a pus degetul arătător pe buze si m-a ridicat din pat,apoi am început sa ne invartim prin camera,pe melodia ,,Dos Enamorados'' a trupei RBD.
-M-am gandit c-ai vrea sa ne cunoaştem mai bine,zise Ian.
-Chiar as vrea.
-Cine începe?
-Eu vreau sa pun prima întrebări.
-Bine,întreabă-mă orice vrei.
-Hmm...Ce varsta ai?
-Fizic sau de existentă?
-Deci,eşti...?
-Dap,sunt vampir.
-Bun.La ce varsta ai fost transformat?
-24.
-Cum ai devenit ceea ce eşti acum?
Ian se întoarse cu spatele la mine si spuse cu o voce tristă.
-E o poveste lungă si nu cred ca-s pregatit sa ti-o spun acum.
-Nu-i nimic.
-Doar un lucru pot sa-ti spun.Dragostea e de vină!
-Ai iubito mult?
-Foarte mult!
-Cum era?
-O adevărată frumuseţe!Îi plăcea foarte mult sa se distreze,era egoistă,răsfăţată...
-Încă o mai iubeşti?
P.V. Ian
Ce-as putea sa-i răspund?Ca da?Acesta este adevărul!Încă o mai iubesc!Mi-e dor de rasul ei melodios,de zambetul ei jucăuşi,de aroma buzelor ei...Stop!Nu trebuie sa mă mai gandesc la ea!Nu merită!Ea m-a blestemat la o astfel de viaţa si dacă as mai vedea-o,cred c-as fii în stare si s-o omor!
-Nu,am lasat trecutul în urma.
M-am intor cu fata spre ea si am putut distinge un mic zambet.Cred ca începe sa mă placă!
-Alte întrebări mai ai?
-Ai vreo ruda la fel ca tine?
Stefan.Probabil ca este bucuros ca nu mai sunt în Cer.
Niciodata n-am inteles de ce era asa invidios pe mine si nici n-ar trebui!Suntem frati si mai ales,ingeri!Invidia n-ar trebui sa existe intr-un loc sfant,precum Raiul!
-Da,am un frate,dar nu mai stiu nimic de el de foarte mult timp.
-Ti-e dor de el?
-Da,dar hai sa lasam amintirile triste deoparte.Este randul meu.
-Ce vrei sa ştii?
-Tu cati ani ai?
-21.
-Culoarea preferata?
-Am mai multe.
-Care sunt?
-Bleumarin,alb si roz.Acestea îmi plac cel mai mult,dar îmi plac si celelalte.
-Flori preferate?
-Crinii albi.
-As vrea sa-mi raspunzi la o intrebare,doar dacă vrei,desigur.
-Spune.
-Încă il mai iubeşti pe Edward?
-Eu...adevarul este...sincer nu stiu!
-Cum adica?
-M-ai simt ceva pentru el,dar nu stiu dacă il mai iubesc la fel de intens ca inainte.Vezi tu...eu...
-Ce este?
-Mi-e rusine s-o spun.
-Hai,Bella,nu fi copil.
-Mi-e îmi cam place de tine.
-Si de ce ti-era rusine s-o spui?
-Fiindca nu stiu ce simţi tu.
-Vrei sa-ti spun adevărul?
-Da.
-Si mi-e îmi place de tine.
-Serios?!
-Da!
I-am cuprins fata în maini si i-am gustat buzele pentru a treia oară de cand ne-am cunoscut.
De data asta era diferit.Simţeam cum cum sunt învăluit de o mireasmă dulce si dorinţa ei de-a nu-mi mai da drumul niciodată din îmbrăţişare.
P.V. Bella
Eram legată la ochii în timp ce Ian mă ghida.
Dimineaţa,la prima ora,mă scula si-mi spuse sa mă imbrac,fiindcă vrea sa-mi arate ceva.L-am întrebat despre ce este vorba,dar n-a vrut sa-mi spună.A zis ca este o supriza,iar eu sunt nerăbdătoare sa aflu despre ce este vorba.
-Am ajuns?
-Nu,ai răbdare.
-Măcar da-mi un indiciu.
-Nu.
-Te rooog!
-Bine.Este ceva ce am pregatit pentru tine.
-Doar atat îmi poţi spune?
-Atat si nimic în plus.
-Raule!
-Curioasă!
Am continuat sa ne certăm în joacă pană am ajuns.
Ian îmi dădu esarfa de la ochii si mă lasă sa admir ceea ce pregatise.
Eram pe malul unei plaje,iar în nisip era desenata o inima,iar în jurul ei erau puse lumanari parfumate si buchete de flori.În interiorul inimi erau petele de trandafir roşu.
-Ian,este absolut superb!
Mă lua de mană si mă trase înăuntrul inimii.
-Te iubesc!
-Eu...
-Ssss.Ştiu ca nu eşti sigură de sentimentele tale,dar eu sunt si vreau sa-ti ofer o luna de miere de neuitat.
-Îţi multumesc!
-Pentru tine fac orice.
-Ian,vreau sa-ti arăt ceva.
-Ce?
-O sa vezi imediat,dar mai intai vreau sa-mi promit ca n-o sa te superi cand vei vedea.
-Promit!Indiferent ce-mi arati,nu mă voi supăra.
-Bine.
Mi-am luat inima în dinţi si am înaintat spre mare.
Un pas,doi,pană ce picioarele mele au atins apa,iar eu m-am transformat în sirenă.
Dacă mă inselam?Dacă n-o sa mai vrea sa stea cu mine după ce mă vede asa?Toata grija mea s-a evaporat în momentul cand doua braţe m-au luat în braţe si posesorul ei m-a sărutat.
-Cred ca-i inteles mesajul,nu?
-Crede-am c-o sa pleci!
-De ce?
-Fiindcă sunt sirenă,ceea ce este cam ciudat.
-Da,iar vampirii sunt creaturi foarte normale.
-Hha-ha!
-Eşti incredibila,Bella.
-Mersi.Ia zi,tu ai vreun secret ascuns?
-De fapt,chiar am,iar în momentul cand spuse asta,nişte aripi albe si absolut superbe ieşise din spatele lui.
-Woow!Ce...?
Mă aşeza pe petelele de trandafir si-mi dădu un prosop.
-Ştii ca ti-am spus ca sunt vampir,nu?
-Da.
-Vezi tu,inainte sa devin vampir,eram altceva.Un înger.
-Înger?!Exista?!
-Întotdeauna au existat.
-Atunci cum e posibil ca...?
-Am fost transformat,ceea ce a adus la devenirea mea intr-un înger blestemat.Am aripile,dar nu mă mai pot întoarce în Rai.
-Deci,ceea care te-a făcut vampir,este femeia pe care ai iubito?De aceea ai spus ca iubirea este de vina pentru ceea ce-ai devenit?
-Da.
-Cum a putut sa-ti facă asta?!
-Nu stiu.
-Si nu exista nici o cale prin care te-ai putea întoarce în Rai?
-Nu.
-Îmi pare atat de rău pentru tine,Ian!
Lacrimile au început sa-si facă apariţia pe obrajii mei,iar el mi le-a şters.
-Nu trebuie sa fii tristă!
-Dar este atat de îngrozitor!
-M-am resemnat.În plus,te-am intalnit pe tine.
-Îţi jur ca voi fi mereu alături de tine!am spus imbratisandu-l.
-Multumesc.
S-a întins pe nisip,iar eu langa el,si am ascultat amandoi valurile marii.
M-am întors!M-am întors!M-am întors,în sfarsit m-am întors!
Îmi cer mii de scuze c-am lipsit atata timp,dar am avut probleme cu internetul,care acum,Slavă Domnului,s-au rezolvat.Parcă au trecut secole,nu trei luni si ceva!Mi-a fost dor de voi,de blogul meu,de poveştile pe care le citeam si pe care trebuie sa le recuperez.Cred ca au fost si terminate si s-a trecut la altele.Am mult de citit,dar nu conteaza.O sa recuperez.Mă bucur atat de mult ca m-am întors!
As vrea sa le multumesc celor care mi-au mai lăsat comentari în timpul care am lipsit si celor care îmi urmăresc blog-urile.Va iubesc si promit sa încerc sa postez cat mai curand pe la toate ficurile.
