Chiar avem acest drept?

      Camera se scalda în întuneric,fiind luminată doar de razele lunii.Haine aruncate la intamplare,telefonul sunand intr-una,zgomotul ploii si al vantului,care odată mi se păreau înfricoşătoare,acum mă linistesc.

       Eram intr-un colţ al camerei si priveam la poza lui.O lacrimă mi se prelinse pe obraz,ajungand pe poza.
       ''De ce?De ce l-ai luat de langa mine,Doamne?''
       Mi-era atat de dor de el!De ochii lui albaştri,plini de dragoste.De mangaierile lui calde,de saruturile lui dulci.De nopţile petrecute împreuna,admirand stelele,cuprinsi de farmecul nopţii.De clipele cand ne pierdeam unul în ochii celuilalt,de momentele în care ne juram iubire eternă.

       Mîinile îmi tremurau si restul corpului mă durea din cauza amortelii,iar inima mea era făcut farame.Eram vie,dar totuşi moarta.Nu mai aveam chef de nimic.
        Vream sa se termine!Sa nu mai simt durerea din sufletul meu ce creştea cu fiecare clipa!Sa nu mi se mai planga de milă!Pur si simplu sa nu mai exist!

       M-am ridicat.
       Eram slăbită,picioarele abea mă mai ţineau.
       Nu-mi pasa.
       Am travesrsat camera,ajungand în baie,de unde mi-am luat o lama,si m-am întors în camera,asezandu-mă,de data aceasta,în pat,cu privirea spre lama.
       Am ridicat mana în care aveam lama si am rămas privind-o,gandindu-mă la cat de fără sens a devenit totul.Nimic nu mai avea sens.
        Am indreptat-o spre incheietura mainii,si am trasat o linie,si la cealaltă la fel.
        Durea!Dar nu-mi pasa.
        Priveam siroaiele de sange curgand si patant asternutul alb.Simţeam cum viaţa se scurge din mine,secundă cu secundă.   
         M-am întins si am închis ochii.
         Simţeam o stare de linişte trecand prin toata fiinţă mea.Era plăcut.

      .    .   .

        Un zgomot puternic m-a trezit.Am vrut sa deschid ochii,dar o lumina puternica nu-mi dădea voie.Îmi simţeam corpul arzand,dar nu mă puteam mişca.Vream sa tip de durere,dar nu-mi găseam vocea.Vream sa plang,dar lacrimile nu vreau sa iasa.
   
           Am crezut ca-mi voi găsi liniştea,dar m-am înşelat.Acesta nu putea fi Raiul!Era prea multă durere,prea multă suferinţă!
          Sa fi ajuns în alta parte?Într-un loc groaznic?Într-un loc unde ajungi dacă pacatuiesti?Oare chiar am ajuns în Iad?
          -Ti-ai luat viaţa!Ai comis un mare pacat!se auzi o voce din departare.




                              Singurul care poate da,si lua viaţa,este Dumnezeu!