Just do it,do not think [ partea a sasea ]

      Intr-un final,doctori au reusit s-o faca bine pe Gabyta mea,si-au salvat si copilul.Se pare ca eram tata.Ciudat,stiu.Insa n-avea importanta atat timp cat iubita mea era bine.

      -Oh,ce frumoasa e!exclama Gabriela,tinand micul ghemotoc in brate.Cum vrei s-o cheme?

      -Ella,am spus,zambindu-i.

      -Ella...Imi place.

      -Trebuie sa plecam de-aici!ne avertiza Kol,facandu-si aparitia in sala de nastere.

      -Da' cum ramane cu...?

      -Am vorbit cu Klaus si Rebekah.Ne asteapta in spatele spitalului.

      Mi-am luat fetita in brate,si i-am cerut lui frate'miu s-o ia pe Gabriela in brate.Dupa care ne-am dus in ultimul salon de la parter,si-am sarit pe fereastra.Fratii nostri ne asteptau cu masina,iar cand ne-au zarit,au deschis repede usile.

      -Pregatiti sa parasim orasul?intreba Klaus,apasand pe acceleratie.

      -Da!am zis eu si Kol deodata,in timp ce Rebekah zambea spre fetita.

      -E adorabila,Elijah!

      -Stiu!

      Am zambit,atingandu-i obrajiorii mici.

      -Oh,nu-mi vine sa cred ca sunt mamica!facu Gabriela,bucuroasa.E cel mai frumos dar.

      -Va rog,fara d-astea!se baga Kol.N-am chef sa aud romantism.

      -Gura pampalaule!Iubita mea ii dadu o palma peste ceafa,nervoasa.

      -Da' ce-am facut?

      -M-ai sarutat cu forta,ai uitat?Si i-ai zis lu' Elijah ca eu am venit la tine.

      -Aaaa,aia!rase frate'miu.Doar ma jucam.

      -Daca asta numesti tu joaca...am soptit,vrand sa-i trag o mama de bataie.

      -Hai nu va mai certati!interveni Rebekah.Copilul trebuie sa doarma,prostilor.

     Am tacut,ignorandu-mi fratele idiot.Rebekah avea dreptate.Ella trebuia sa doarma.

     Drumul a fost linistit,facand cateva opriri pentru benzina si niste hainute pentru frumusetea mea mica.Iar cand am ajuns la casa noastra din New York,Gabriela s-a culcat cu prichindeaua noastra mica,iar eu si sor'mea ne-am dus sa facem cateva cuparaturi pentru fetita si mamica:haine,mancare,patut,pempersi.Tot ce era nevoie.

                                                     * * *
    
     Anii treceau,iar Ella se facea din ce in ce mai mare,si mai frumoasa.La fel ca iubita mea.N-am indraznit s-o transform,desi fratii mei m-au intrebat de-un catralion de ori cand am de gand s-o fac.Intentionam sa astept pana ce ia mi-o va cere.

     Ella implinea astazi saispe ani.Aceasi varsta care-o avuse si mama ei cand ma intalnise pe mine si-o nascuse pe ea.Ii organizam o petrecere supriza - ideea lu' Kol - si trebuia s-o gonim de acasa,asa c-am trimis-o sa-mi cumpere niste piese pentru masina.
    
     Tocmai iesea din magazin cand o decapotabila albastra parca peste drum.Portiera se deschise,si-o silueta masculina iesi,uitandu-se in directia ei..Parul negru ca pana corbului ii intra in ochi,ascuzandu-i,iar trupul ii era imbracat cu-n tricou negru,si-o pereche de pantaloni negri din piele.

      Inchise portiera cu-n clinchet usor,dupa care trecu strada,ajungand la doi pasi de ea.

      -Eu sunt Jayden - intinse mana,zambind usor - ,incantat de cunostiinta.

      -Ella.I-a strans mana,simtind un val de caldura inundandu-i corpul.Si de asemenea,i-a putut vedea mai bine ochii.Erau de-un verde-violet.

      -Sunt nou in oras,si m-am gandit daca mi-ai putea arata unde este strada La Bella.

      -Chiar acolo stau.Isi desprinse degetele dintre ale lui,lasandu-si bratul sa-i cada pe langa corp.Si-n acelasi timp,un sentiment de dezamagire cuprizandu-i sufletul.

      -Super.Putem merge impreuna.

      -Cred ca da.

      El ii oferi bratul,iar cand il lua,simti din nou acea caldura,plus inca ceva.O senzatie placuta,ce-o facea sa se simta implinita.

      Oare era...iubire?

      Iubire?

      Iubirea te face sa te simti implinita.Iar iubirea vine cand nu te astepti.

      Dar totusi...

      Jayden era un strain.Un strain cu ochi neobisnuiti.Un strain pe care-si dorea sa-l stranga in brate si sa-l sarute.Un strain pe care...il cunostea?

      Imagini cu Jayden zambind si cantand la pian ii aparu in mine.Erau pe-un camp de flori,iar soarele stralucea puternic.Jayiden purta aceleasi haine,iar ochii lui priveau spre o fata subtirica,cu par saten si ochi verzi,imbracata intr-o rochie alba,ce-i cadea in valuri pana jos.El o privea cu dragoste,in timp ce degetele i se miscau armonios pe clapele pianului,cantandu-i cantecul ei.

      De unde stia ca era al ei?Si de ce avea impresia c-o stie pe fata de undeva?

      Daca nu cumva...fata era ea.

      Mii si mii de imagini cu ei doi ii inunda mintea,dandu-i dureri de cap.Isi duse palmele la cap,simtind ca-i explodeaza.Erau prea multe.Prea multe amintiri dintr-odata.

      -Ella,esti bine?

      -Capul meu...Doare!

      O apuca de incheieturi,si-o saruta.Usor la inceput,apoi din ce in ce mai apasat.

     Ella oberva ca durerea o parasea,asa ca se avanta si ea in sarut.Sarutul lor.
    
                                                           * * *

      Cand ajunse acasa,tinandu-se de mana cu Jayden,toti avusera cate-un soc.Jayden Contan era un vampir foarte cunoscut.Si asta din cauza faptului ca era si jumatate inger.Iar el si Ella erau suflete-pereche dinainte de creearea Pamantului.In fiecare viata ea ii apartinea lui.Asa cum lumina apartine zilei,si intunericul,noptii.Vietile le erau impletite pentru totdeauna.



                                                SfArSiT