Eram pe acoperis,uitandu-ma la luna.Era atat de frumoasa,si rotunda.La fel de frumoasa precum printesa mea.
Un zgomot de pasi mi-a atras atentia,si cand m-am apropiat de margine,si-am privit in jos,am dat peste capatana lu' frate'miu.
Oare m-ar crede daca i-as zice ca sunt eu,si nu doar un simplu motan?Si ca Originalul ala chiar o iubeste pe Selena?Insa intrebarea adevarata este:oare le-ar permite sa fie impreuna,ca eu sa pot fi alaturi de printesa mea?
Incercarea,moarte n-are,dupa cum se spune.
Am sarit de pe acoperisi,aterizand chiar in fata lui.
-Hei motanel,zambi spre mine.Stii pe unde umbla Selena?
L-am privit fix in ochi.Nu prea stiu de ce.Probabil in speranta de-asi da seama ca sunt eu.Fratele lui mai mare si iresponsabil.Fratele care mereu i-a cauzat probleme,insa niciodata n-a incetat sa tina la el.
-Esti un motanel tare ciudat.Se apleca pe vine,incepand sa ma mangaie pe cap.Sa fiu sincer...de cate ori esti prin preajma,am un sentiment straniu.Ca si cum...
Ca si cum,ce,fratioare?Zi-mi odata!
-Ca si cum te-as cunoaste.Aiurea,stiu.
De fapt,nu-i deloc aiurea.
Am plecat de langa el,pe-un petic de pamant fara iarba.Apoi am miorlait,incercand sa-l fac sa vina langa mine.
-Ti-e foame?N-am mancare de pisici,da'...
Am mai miorlait o data,de data asta,facandu-i semn cu labuta sa vina.
-Ce naiba...!Ma privea socat,insa veni.
Sunt Damon,am inceput sa scriu.Trebuie sa-ti spun ceva.
-Da-mon?intreba nesigur.Tu esti...motanul?
Cam asa.Insa nu asta conteaza.
-Dar ai murit.Esti mort!
Asculta-ma!Te rog,frate,asculta-ma.Tu esti singura mea seanta.
-Seanta catre ce?
Elena
-Elena?Si ea e ca tine?Unde e?
E inger.Iar eu am o seanta sa ajung alaturi de ea,in Paradis.Dar am nevoie de ajutorul tau.
-Inger...Ma bucur sa stiu ca e inger.Asa ii poate veghea mereu pe cei care-i iubeste.Ofta,zambind slab,apoi adauga:spube-mi ce pot face pentru tine.
Selena si Klaus.Vreau sa-i lasi sa fie impreuna.
-Selena si Klaus...Originalul?!
O iubeste,Stefan.Am vazut-o cu acesti ochisori mici si dragalasi.
-Esti nebun?!
Elena stie.Si vrea ca ei sa fie impreuna.Nu te-as minti cu asa ceva,fratioare,crede-ma.
-Te cred,doar ca...
Pare imposibil,stiu.Eu aproape c-am facut atac de mata cand am aflat.
-Atac de mata,pe bune?
Ce?N-am voie sa ma joc cu cuvintele?
-La naiba,Damon...Ma bucur atat de mult sa pot vorbi cu tine.
Si eu,fratioare.Si app,poti sa-mi suni nepoata si sa-i zici ca poate sa-si aduca iubitu' acasa?
-Nu-mi spune:e cu el.
Am dat din cap.
-Am sa-i spun.Hai in casa.
L-am urmat in casa,si m-am cocotat pe canapea,in timp ce el o suna pe Selena.
Dupa cinspe minute,Klaus si Selena se indreptau spre casa,asa ca le-am iesit in cale.
-Unchiule,unchiule,unchiule!incepu Selena sa cante,luandu-ma in brate.Esti cel mai tare!Te iubesc!
Am miorlait,aratandu-mi apoi dintii - intr-un fel de zambet.
-Cred ca ala a fost un zambet,zise Klaus,mangaindu-ma pe cap,si luand-o pe Sel de talie.
-E asa adoraaaaabil!
-Ati venit!Stefan tocmai deschise usa.
-Nepoata mea ma lasa jos,ducandu-se sa-si imbratiseze tatal.
-Multumesc!
-Multumeste-i lu' unchetu',ii zambi Stefan,facandu-mi cu ochiul.
-Chiar iti multumesc pentru aceasta seanta,Stefan,zise Klaus.
-Presupun ca oricine se poate schimba.Isi tine minte ca daca-mi ranesti fiica,voi face tot ce-mi sta in putere ca sa ta bag in mormant pentru totdeauna.
-Am inteles.Si promit ca niciodata n-am s-o fac sa sufere.
Zambetul Selenei se facea din ce in ce mai mare,iar atnosfera era incarcata cu iubire.Erau in fata unui nou inceput plin de fericire.Si-al unei familii.
Datorita mie.
Sa-mi bag picioarele,da' bine de mai simti cand faci un lucru bun.
Hopa.Cred ca vad o luminita.Oare sa fie...
Buna Damon.
Elena!
Apropate ca-mi venea sa ma tavalesc pe jos de bucurie cand am vazur-o!
Stai asa!Sunt pisica,nu?Atunci de am apucaturi de caine?
Fiindca esti un motan nebun,imi zambi printesa mea,trecandu-si degetele peste blanita mea.
Si atunci le-am vazut.Aripile ei.Erau albe si stralucitoare.Si absolut superbe.
Ti-ai indeplinit misiunea,iar acum poti sa-fi alaturi pentru eternitate.
Oh,daaa!Daaaa!Pot!Nu-mi vine sa cred!Sunt...Aripi?
Doua perechi de aripi de-un albastru pal se intindeau din spatele meu,imprastiand lumina in jur.Si doua doua maini la care ma holbam...si doua picioare pe care stateam...si...Si eram din nou EU!Gata cu motanu' Damon!Eram EU!Damon Salvatore!Cu maini si cu picioare!
-Uau!am auzit trei voci la unison,si abia atuncii mi-am dat seama ca Stefan,Selena si Klaus au vazut totul.
Le-am facut cu mana,zambind cu gura pana la urechi,apoi i-am luat fata in palme Elenei,si-am sarutat-o.Am saruta-o ca si cum ar fi sfarsitul lumii,iar asta ar fi ultima data cand ne mai vedem.Am sarutat-o cu pasiune si cu salbaticie in acelasi timp.Am sarutat-o cum numai Damon Salvatore stie s-o faca.
-Cu aripi sau fara,tot Damon Salvatore ramane,l-am auzit pe frate-miu razand.
-Asta asa-i,admise Klaus.
-Eu cred ca va fi cel mai tare inger pe care l-a intalnit cineva vreodata,incheie Selena.
SfArSiT
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu