Deep down it's just a boy who needs love-Capitolul 16

     Candice


   Ceasul incepu sa sune,trezindu-ma dintr-un somn foarte dulce.Alaturi de niste ochi albastri.
   -Albastri?!M-am ridicat in fund,privindu-mi reflexia socata in oglinda din fata patului.Frate...M-am trantit inapoi,tragandu-mi perna peste fata.
   -Candice!Vocea prietenei mele ce venea de la parter,imi inlatura si ultima farama de somn.
   -Sunt sus!am strigat,ridicandu-ma in picioare si intrand in baie.
   -Inca nu esti gata?intreba,asezandu-se pe pat.
   -Tu ce crezi?
   -Ai face bine sa te grebesti,ca deja ai intarziat la facultate.
   -Si tu?
   -Eu ma intalnesc cu Nate,da' am venit sa ma asigur ca nu dormi pana la noapte.
   -Da' n-am chef!m-am plans ca un copil mic,inchizand dusul si intorcandu-ma in pat.
   -Esti nebuna?Miscati curu' sus,domnisoara!
   Incepu sa ma trag de brate,ajungand sa cadem amandoua pe jos.
   -Te-a extenuat Joseph,nu?chicoti ea,ridicandu-se.
   -De unde-ai mai scos-o si pe-asta?
   -Te cunosc,Candice.Si crede-ma,ti-au fugit ochii dupa el toata noaptea.
   -Nu-i adevarat,am mintit eu,tragandu-mi cearceaful peste fata.
   -Scumpo,nu te mintii singura.Iti place.
   Am oftat,dand cearceaful la o parte.
   -Bine,poate imi place putin.
   -Stiam eu!aproape tipa,razand.Stiam eu!
   Mi-am dat ochii peste cap,razand si eu.
   Chiar imi placea.Joseph Jonson chiar imi placea.


            Joseph

    
   Stateam pe fereastra,fumand o tigara si gandindu-ma la Candice.Era diferita de toate fetele cu care iesisem pana acum.Avea ceva.Ceva ce-o facea speciala.Ceva ce-mi provoca un sentiment ciudat.
   Am terminat tigara,asa ca mi-am mai aprins una.
   Era ceva in ochii ei.Acei ochi albastri c-ai cerului senin,invaluiti intr-o aura misterioasa.Si-n zambetul acela dulce si gingas.
   Dumnezeule,ce-i cu mine?Singurul lucru pe care-l vedeam la o fata era corpul ei,iar acum...
   Am clatinat din cap,alungandu-mi-o din cap,si m-am dus sa-l sun pe Nate.
   -Hei frate!
   -Pe unde umbli?Mergem sa bem ceva?
   -Scuze,Joseph,da' am intalnire cu Dayana.
   -Aha.OK.
   Ma pregateam sa-i inchid,cand m-am trezit intreband:
   -Candice vine?
   -Candice,ha?Ii si puteam vedea ranjetul.Sa stii ca ai noroc.Tocmai am primit un mesaj de la Daya,in care-mi zice c-o aduce si pe prietena ei.
   Un zambet mi s-a conturat pe buze.
   -Fantastic!

    
        Sara


  Mama a vorbit cu profesoara de informatica,si a trebuit sa se prefaca suparata pe mine,pana la urma alegandu-ma doar c-o predica falsa si-un avertisment de la directoare.Am scapat usor.
   Acum tocmai plecam de la scoala,indreptandu-ma spre vechea casa a fratilor Salvatore.
   Parintii imi povestisera doar de Stefan Salvatore - actualul sot al matusii Elena - ,evitand mereu sa vorbeasca despre celalalt frate al lui:Damon.Dar oricum,chestile esentiale le stiam,si vazusem poze cu ambi.Numai ca uneori imi doream sa aflu mai multe despre el,nu numai despre faimosul Stefan Salvatore.De parca ar fi fost mare erou,vai!...Plic-ti-si-tor!
   Usa scartai zgomotos,speriand vreo doua vrabi din apropiere,insa eu eram obisnuita,asa c-am intrat fara nicio frica,urcand la etaj.
   Camera in care imi placea sa stau cred ca-i apartinuse lui Damon Salvatore,caci gasisem niste harti cu numele lui pe ele.
   Am deschis usa camerei,si-am avut supriza de-a da nas in nas cu-un barbat ce semana perfect cu vechiul ei propietar de acum douzeci si doi de ani.
   -Cine esti?intreba.Si ce cauti aici?
   -Eu...
   -Locuiesti cumva aici?
   -Nu.Doar ca...vin pe-aici uneori.
   -Cum te cheama?
   -Sara.Sara Gilbert.
   -Gilbert?!exclama suprins.Esti fiica Elenei Gilbert?
   -Nu.Jeremy Gilbert.Elena este matusa mea.
   -Este in oras?
   -Nu.A plecat de mult.La fel si locuitorii acestei case.Dar tu cine esti?
   -Imi poti spune Damon,raspunse,buzele intinzandu-i-se intr-un zambet strengar.
   Am zimbit timid,simtind cum roseata imi coloreaza obrajii.
   -Sunt incantata sa te cunosc!
   -Placerea e de partea mea,crede-ma!Si daca tot am facut prezentarile,ce-ar fi sa te conduc acasa.Sunt curios sa vad cu cine s-a casatorit Jeremy Gilbert.
   -Pai asta ti-o pot zice si eu.Cu Bonnie Bennett.
   -Cu Bonnie,ha?chicoti,parand amuzat de ceva ce numai el stie.
   -Scuza-ma,da' esti cumva o ruda de-a fratilor Salvatore?l-am intrebat curioasa.Semeni foarte mult cu Damon Salvatore.
   -Asta-i din cauza ca sunt fiul lui.
   -Fiul lui?!Adica suntem veri?
   -Cam asa ceva.
   -Ce grozav!am inceput eu,imbratisandu-l.Abia astept sa le zic mamei si tatei de tine!Si poti sta la noi,daca vrei!
   -Suna...Minunat!Zambetul i se largi,in ochi jucandu-i o sclipire ciudata,insa eu eram prea entuziasmata ca sa-mi mai pese.


                 Damon


   Ca sa vezi.Jeremy si Bonnie s-au casatorit,si-au si-o fiica.Destul de draguta,cei drept.
   Am oprit masina in fata casei Gilbert,si-am urmat-o pe Sara inauntru.
   -Mama,tata!striga ea.Ghiciti pe cine-am adus!
   Bonnie isi facu aparitia,aratand cam de vreo trezeci si noua-patruzeci de ani,iar in clipa cand privirea ii cazu pe mine nu prea arata bucuroasa sa ma vada.
   -Mama,el e fiul unchiului Damon - si ma lua de brat - ,si-l cheama la fel.Ne-am intalnit la fosta casa a tatalui lui si i-am zis ca poate sta la noi.Nu te superi,nu?
   -Normal ca nu,draga mea,ii raspunse aceasta,arucandu-mi priviri veninoase.Insa sunt sigura c-are deja unde sa stea,nu-i asa?''Nepoate''?
   Daca tonalitatea vocii ar putea ucide,cred c-as fi fost deja mort.
   -Ma tem ca te inseli,''matusa'',i-am spus,facandu-i in ciuda.N-am unde sta.
   -Deci poate ramane?Te rooog?
   -Si unde va sta?Nu vad...
   -In camera lui tata,o intrerupse Sara.E libera.
   Se vedea ca Bonnie chiar isi dorea sa-mi traga una,asa ca precum un gentelman ce nu sunt,am adaugat,punand putina tristete in glas:
   -Lasa Sara,voi gasi alt loc unde sa stau.Nu cred ca matusei ii convine ca fiul dusmanului ei sa stea sub acelasi acoperisi cu ea.
   -Dusman?repeta ''verisoara'' mea.Mama,ce vrea sa zica?
   -Nimic,scumpo!interveni Bonnie rapid.Probabil ''taica-su'' i-o fi bagat tampeni in cap.Poate ramane.
   -Iei!canta vesela,tragandu-ma pana-n vechiul dormitor al lui Jeremy.Asta-i noua ta camera,si cum n-ai niciun bagaj,maine ii voi cere tatei niste bani si vom merge la cumparaturi.De acord?
   -De acord.
   Am lasat-o sa ma imbratiseze,apoi m-am tolanit in pat,ducandu-mi mainile sub cap si ranjind.
   Asta o sa fie tare!

   
     Candice


   Ajutata de prietena mea,m-am pregatit de iesirea in patru.
   Purtam o rochie bleu cu volanase,si-o pereche de sandale albe cu platforma,accesorile fiind o pereche de cerci spiralati si-un medalion.Iar Daya optase pentru o bluzita neagra cu manecile trei-sferturi,si o pereche de colanti de piele,avand aceasi culoare,iar ca incaltaminte luase niste botine - tot negre -,accesorizandu-se cu niste cercei rotuzi si bratari metalice.
   -Hei fetelor!ne saluta Nate,oprind Volvo-ul in fata casei mele.Sunteti gata?
   -Da,i-a raspuns Dayana,sarutandu-l scurt peste geamul lasat,apoi urcandu-se in spate cu mine.
   Joseph imi zambi imediat ce-am intrat,iar eu mi-am simtit obrajii arzand.
   -Si unde mergem?am intrebat.
   -Pai Nate se gandea la restaurantul Cafe and Karaoke.Zice ca poate am mai vrea sa cantam.
   -Buna idee,dragule!
   -Stiu,iubito!Nu ca's genial?
   -Genial ca tine nu mai gasesti!
   -Oh,ce te iubesc eu pe tine!
   -Nate,lasa palavrageala si fii atent la condus.
   -Invidiosule,mormai el,scotand limba la Joseph.
   -Pe bune?!am inceput eu.Cati ani ai?Doi?
   -Bine zis!fu de acord Joseph.Ai doi ani,dragule?continua,pitigaindu-si vocea la ''dragule''.
   -Ia gata voi doi!se baga iubita lui.Nu-mi mai suparati soricelul!
   La auzul poreclei,eu si Joseph am inceput sa ne prapadim de ras,facandu-l pe ''soricel'' sa se planga Dayei ca-i zise porecla in public.Iar dupa vreo jumatate de ora de ras si bosumflari de-a lui Nate am ajuns in sfarsit si la restaurant,unde-am comandat,si ne-am luat cu vorba,povestind fel si fel de intamplari amuzante din viata fiecaruia.Si-n momentul plecarii,Joseph mi-a propus sa ne vedem si maine - doar noi doi - ,iar eu am acceptat fara sa stau pe ganduri.Mi-a destanuit apoi ca vom merge sa calarim,bucurandu-ma astfel - de mica imi placusera caii,dar niciodata n-avusem unul si nici nu avusem ocazia sa calaresc unul,asa ziua de maine va fi una minunata pentru mine.