The game [ partea a III-a ]

  

   Ajunsa in fata portii,le-am deschis zambindu-le.Cu siguranta-i ceva in neregula cu mine.

   -Poftiti!

   Amandoi s-au incruntat,apoi m-au studiat din cap pana-n picioare,iar la sfarsit mi-au intors zambetul.

   -Ma bucur sa vad ca mi-ai ascultat sfatul,spuse Josh luand-o inainte,lasandu-l pe Leon in spate cu mine.

   -Iti sta chiar foarte bine!admise Leon.

   -Multumesc!Mi-am simtit obrajii arzand,asa ca mi-am tras mai mult parul pe fata.Sper ca nu-i nicio problema ca vom sta afara,am continuat,facandu-le semn sa se aseze la masa odata ce-am ajuns.Nu prea am cine stie ce bucatarie,iar de sufragerie...

   -Nu-i absolut nicio problema,imi zambi Leon.Ah,ce zambet sexy!Nu cumva ar trebui sa fie interzis astfel de specimen?E prea...HOT!

   -Afara-i perfect,fu de acord si Josh zambind alene.

   -Bun.M-am asezat si eu.Pai atunci...Mancam?

   Leon lua o imbucatura din spaghete,in timp ce Josh parea sa ma studieze foarte intens.

   -Delicios!N-am mai mancat asa delicatesa,comenta Leon savurand mancarea.Josh,trebuie sa gusti.

   -Mersi!

   Josh inca continua sa se uite la mine,iar eu ma simteam din ce in ce mai incomod.
   -Mmm...Josh...Ce te tot holbezi asa la mine?
   -Fara niciun motiv.Isi puse coatele pe masa si-si sprijini barbia de palmele incrutisate,inca fixandu-ma cu privirea.
   -Fratioare,n-ai bune maniere?il intreba Leon razand.Mananca,nu te mai holba.
   -Se pare ca le-am uitat acasa,draga frate,ii raspunse el,luandu-si privirea de la mine si gustand si el din spaghete.Mmm!Foarte bun!
   -Mersi.
   M-am apucat si eu sa mananc,si trebuie sa recunosc ca aveau dreptate.Erau delicioase!Nu stiam ca-s chiar atat de buna la gatit.E bine de stiut.
   Pentru un timp se asternu linistea,nimeni nemai zicand nimic.
   -Trebuie sa vorbim ceva cu tine,se hotara intr-un final Josh sa rupa tacerea,luand o gura de coca-cola.
   -Credeam ca nu mai aduci vorba,se planse Leon,dand deja tot paharul pe gat.

   -Ascult.Cruiozitatea ma omoara!Oare despre ce-i vorba?

   -Inainte de-a incepe vreau sa-mi spui ce schimbari ai observat la tine.

   -Pai...Ce schimbari?Normal ca-mi dau seama ca ceva s-a schimbat,da' ce treaba au ei cu asta?

   -Dulceata,stii foarte bine la ce se refera,ma ''mustra'' Leon pe-un ton glumet.

   -Nu,nu stiu,am spus c-o voce indiferenta.Iar tu inceteaza sa-mi mai zici asa,da?Nu's dulceata ta.

   -Ba normal ca esti.Zambi jucaus.Iar tu o stii.

   -Nu-i adevarat.Deodata incepeam sa ma simt chiar nervoasa.Cine se credea?Stii ceva Leon,am continuat ridicandu-ma de la masa,adevarul este ca tu esti un mare mare idiot,si ca niciodata nu m-as uita la unul ca tine!Si afisand un zambet satisfacut,i-am turnat restul spaghetelor care-mi mai ramasese,in cap.Pofta buna,dulceata!

   -Fir-ai a dracu' sa fi!injura ridicandu-se.
   -Doamne,ce-am facut eu sa merit asta...,bombani Josh ducandu-si mana la frunte.
   Da' n-am mai stat sa ma gandesc la ce se refera,deoarece imediat m-am trezit cu suc in fata.Pana aici!
   -Baiete,tu chiar nu vrei sa incetezi?
   -''Baiete'' sa-i zici lu' Dracu',nu mie!Si-ai face bine sa-ti ceri scuze imediat,sau am sa-ti arat eu ce inseamna sa te iei de Leon Tyler!

   -In primul rand:n-am de ce sa-mi cer scuze,iar in al doilea:numai incerca ceva,si-am sa te dau pe mana politiei.

   Leon a izbucnit in ras.
   -Ce-i asa amuzant?m-am rastit eu.

   -Politia nu-mi poate face nimic.

   -Nu prea cred ca poti rezolva totul cu bani.

   -N-are legatura cu banii,ci cu altceva.Tonul ii devenise foarte amenintator,iar o parte din mine - cea rationala - imi spunea sa-mi inchid gura si sa stau jos,dar cealalta parte - cea irationala - era mai puternica.

   -Ce te crezi?Vampir,sa-i constrangi?l-am luat in ras.

   -Esti pe aproape.

   -Da',cum sa nu...!Acu' ce-ai vrea sa cred?Ca esti nu stiu ce varcolac?Ma lasi...

   -De fapt,chiar asta sunt.

   Am inceput sa rad.

   -Esti ticnit!

   Si judecand dupa faptele urmatoare,cred c-ar fi trebuit sa tac.Deoarece la o secunda dupa ce-am zis,ce-am zis,m-am trezit zburand.Am aterizat intr-un perete,iar corpul mi-a fost imediat strapuns de durere.

   -Leon!l-am auzit pe Josh strigand,da' vocea ii parea foarte indepartata,iar totul din jurul meu incepea sa se incetoseze.

    Si-am lesinat.

                                         ***       

    Cand m-am trezit,eram intr-un fel de cort - de fapt chiar era un cort - si inca putin ametita,am iesit afara.
    Ce s-o fi intamplat?Nu-mi amintesc nimic in afara de...Leon!Brusc,toate amintirile mi-au revenit.Cina,cearta,durerea...M-am uitat in jur si-am constatat ca eram intr-o padure.Cum naiba am ajuns aici?

    -Stai linistita,copila,esti in siguranta,am auzit o voce groasa,dar totusi placuta,de barbat.
    M-am intors in directia din care auzisem vocea,si-am inghetat.In fata mea se afla un lup alb - chiar foarte frumos daca stateam sa ma gandesc.Dar asta nu conta,ci faptul ca eram intr-o padure,de una singura,cu-un carnivor in fata.Fiindca lupii sunt carnivori.Sunt moarta!Sunt moarta!Sunt super moarta!Ah,drace!

    Stai asa!Parca cineva-mi zicese ca-s in siguranta?Unde e?Caci mie nu mi se pare ca-s in siguranta.Ci intr-un adevarat pericol!

    -Iorek,transforma-te inapoi ca-mi sperii nepoata,i-am auzit glasul bunicii,apoi am si zarit-o.Venea chiar din spatele lupului.

    -Bunico!am strigat bucuroasa s-o revad,alergand spre ea si imbratisand-o - nedandu-mi seama ca treceam chiar pe langa pradator.

    -Draga mea!Ma stranse puternic in brate,apoi imi dadu drumul.Esti bine?

    -Da...adica...nu stiu...Ce se intampla?Eram complet derutata de tot ce se intamplase,si aveam atatea intrebari sa-i pun...

    -Iarta-ma Livia,n-am vrut s-o sperii,spuse aceasi voce masculina de mai devreme,iar cand m-am intors cu spatele,in locul acelui lup alb,statea un barbat tanar,cu ochii de-aceasi nuanta cu ai lui - de-un negru intens si cald - ,si cu parul castaniu coborandu-i pana la baza gatului.Si avea si-un inceput de barba.  

    -Stiu,ii zambi bunica.Doar ca este atat de confuza...Imi mangaie obrazul,dupa care-mi dadu parul din ochi.Intreaba-ma orice doresti,scumpo.

    -Ce se intampla cu mine?De ce m-am schimbat atat de mult?Iar Leon...M-a trantit intr-un perete!Cum a...

    -Respira,draga mea.Cate una,nu toate de-odata.

    -Bine.Care-i treaba cu mine?

    -Esti in transformare.

    -Catre ce.

    -Varcolac.
    Am amutit.

    -Varco...lac?

    -Uite,stiu ca pare nebunesc,dar asta este adevarul.Ai gene de varcolac in tine,iar acum te transformi.

    -Josh si Leon...?

    -Daca sunt si ei?Da.

    -De ce nu mi-ai spus niciodata?De ce...De ce s-au purtat atat de oribil cu mine!Simteam cum lacrimile imi parasesc ochii,si nu le-am oprit.Si de ce dupa ce mi-au facut atata rau nu-i pot uri!Mai ales pe Leon!El...m-a ranit mult!Iar eu...Il iubesc!Si chiar cand am spus ultimele doua cuvinte,si-a facut si Leon aparitia de dupa niste copaci.

    Avea ochii in pamant,refuzand sa ma priveasca.Dar stiam ca era trist.Si ca-i parea rau pentru tot.O simteam.Ii simteam toate emotiile revarsandu-se in mine precum o tornada.

    Bunica mi-a atins umarul,zambindu-mi incurajator.

    -Du-te.

    Am dat din cap,si m-am indreptat spre Leon - care inca avea privirea in pamant.

    -Imi pare rau,spuse.Imi pare atat de rau pentru tot...!Da' eu...n-am vrut...da'...

    -N-ai avut de ales,am continuat eu pentru el.

    Si-a ridicat privirea,iar ochii lui i-au intalnit pe ai mei.

    -Te iubesc,i-am marturisit inclestandu-mi degetele cu ale lui.Te iubesc,si nu-mi pare rau.

    -Si eu te iubesc.Si nici mie nu-mi pare rau.

   O bucurie imensa m-a inundat,si-am zambit cu toata gura.Si el la fel.Dragostea era in fiecare particica din noi.Si era minunata.