Totul este posibil daca iti doresti cu adevarat

         Maria este o fata de 15 ani,cam sensibilă,retrasă si foarte visatoare.A suferit mult în viaţa!Părinţii divortati,mama bolnavă,iar uneori are senzaţia ca nu are nici rost sa mai trăiască.
         Ea uita de probleme vizionand filme,ascultand muzica,citind sau scriind,chiar dacă nu este foarte buna la asta.Si-a facut si cateva prietene prin intermediul blogului ei,cu care vorbeşte pe mess si se înţelege foarte bine cu ele.    
         Ce-a mai mare dorintă a ei este sa-l intalneasca pe însăşi Damon Salvatore,deşi stie ca este doar un personaj,ea tot spera,fiindcă în viaţa,orice este posibil dacă vrea Dumnezeu.

         Era ora şase seara si ea se întorcea de la şcoala.Trebuie sa treacă pe langa cimitir pentru a ajunge acasă.Ei niciodată nu-i fusese frica sa treacă pe-acolo.Încă îşi amintea de vremurile cand era mai mica si colinda de nebună prin cimitir,ziua si noaptea,dar acum avea un sentiment ciudat.Ca si cum ceva urma sa se intample,si nu stia ce sa facă.Se gandi sa meargă la prietena ei din copilărie si s-o roage sa meargă cu ea,dar a renunţat la idee si si-a continuat drumul gandindu-se la Damon.
          Merse ea ce merse,si la un moment dat se auzi un zgomot din cimitir.
          Pielea i se făcuse de găină si vru sa fugă,dar nu putea,fiindcă cainii unei vecine erau afara,si dacă te vedeau alergand,mai ales noaptea,riscai sa fii muşcat,si chiar nu vrea sa-si asume acest risc.Continua drumul,gandindu-se la orice,înafara de întunericul ce o înconjura si ceaţa care aparuse din senin,cand auzi un tipat de femeie.
           Nu stia ce sa facă!Era îngheţată de frica!
            Îi trecea prin minte s-o ia la goană spre casa,fără sa-i mai pese ca caini si sa se bage în pat,unde se simţea cel mai în siguranţa,dar nu putea s-o facă,ştiind ca cineva era în pericol.Dacă putea face ceva?Asa ca îşi lua inima în dinţi si intra în cimitir.
            Incerca sa vadă ceva,dar din cauza cetii nu putea deloc.La un moment dat se izbi de cineva si căzu pe spate.
           -La dracu!zise ea simţind durerea provocata în urma cazaturii.
           Cand îşi ridica privirea spre persoana care îi stase în drum,rămase socata.
           Nu!Nu poate fi adevărat!Visez!Asta nu poate fi posibil!îşi repeta ea în minte

           În fata ei stătea însăşi Damon Salvatore,cu acelaşi zambet pe care ea îl adora atat de mult,dar în acest moment o cam speria,iar langa el era trupul unei femei,probabil moartă deja.
           -Mai,mai,mai!Ce avem noi aici?zise el pe un ton amuzat.
           Maria tacu,si-l privea fascinata si în acelaşi timp moartă de frica.
           Damon vazand ca fata nu răspunde,continua:
           -Nu ştii ca e periculos pentru o tanara domnişoară,ca tine,sa umble singurica prin cimitir,la ora asta?
           -E-e-eu...a-a-a-am...auz-z-z-zi-i-it...cev-v-va...
           Damon îşi dădu ochii peste cap si o vrajii.
           -Nu-ti fie frica de mine!
           Maria se relaxa si simţi cum teama dispare,ramanand doar fericirea.
           El o ajuta sa se ridice,apoi o întreba:
           -De ce ai venit aici?
           -Am auzit un ţipat,si am crezut ca pot ajuta.
           -Se pare ca te-ai înşelat.
           -Da,dar nu regret ca am venit!
           -De ce?
           -Fiindcă te-am intalnit pe tine!
           -Deci...fana mea...ce-ai zice sa te duci acasă si sa nu mai umbli noaptea singura!
           -Ok!Dar...
           -Dar?
           -As vrea...
           -Ce?
           -Eu...
          Maria nu stia cum sa-i zică ca îşi doreste sa-l sarute,de teamă de ce ar putea crede despre ea.
          Damon îşi folosi puterea din nou.
         -Spune!
         -Vreau sa te sarut.
         -Normal ca vrei!Doar sunt Damon Salvatore!
         Ea nu zise nimic,doar îl privea.
         -Doar unul mic!Nu vreau ca fratimiu sa zică ca m-am apucat de corupt minore!
         -Vorbesti serios?!
         -Ti se pare ca glumesc?
         -Nu! 

         El se apropie incet de ea,pana ce distanta dintre gurile lor era doar de cativa mm,o privi în ochi,vazu cat e de dornica si o saruta.

          Pentru el nu era nimic special,fiindca în viata lui de nemuritor sarutase o groaza de tinere,dar pentru Maria era cel mai minunat moment.Simtea,practic,cum pluteste de fericire.

          Dupa un minut el se indeparta si disparu în intunericul noptii,lasand-o pe fata zambind si cu ochii sclipindu-i de bucurie.

          Porni spre casa cu gandul la aceasta seara magica.

          -Niciodata nu voi uita acele clipe!

                                                 Uneori cand crezi ca totul se poate intampla,dorintele chiar ti se pot indeplini




                          Si iata ca am revenit cu o mica poveste si in curand voi icepe sa lucrez si la capitole noi.
Si din nou imi cer mii de scuze pentru lipsa mea,dar am avut probleme cu netul si Slava Cerului s-au rezolvat mai repede decat ma asteptam.
                                       Lectura placuta!  Va pup.