Secretul celui de-al 4-lea sicriu

 
  Bonnie,Elena,Damon si Stefan,inca incercau sa gaseasca o solutie pentru a deschide ce-l de-al  patrulea sicriu a-l lui Klaus,cand se intampla.
  Brusc,in mintea lui Bonnie,ii aparu niste cuvinte,pe care le rosti,iar sicriul se deschise.
 
  Klaus se pregatea pentru o iesire cu fratele lui,cand o simtii.Era ea!Se trezise!
  O gramada de emotii il trecu pe Klaus in acel moment.Bucurie,teama,nerabdare,uimire...In tot acest timp sperase in fiecare clipa din viata lui ca ea se va trezi.Ca se va intoarce la el.Ca-l va lua in brate si-i va saruta obrajii.Ca el o va putea vedea din nou.C-o va strange din nou la pieptul lui,si-i va saruta obrajorii ei dulci si catifelati.Ca-i va umple din nou viata cu veselia si blandetea ei.
  Dar cel mai multe se temea.Se temea pentru ea.Nu stia ce i-ar putea face cand o va vedea.Ei n-aveau habar ce insemna ea pentru el.Cat de mult putea sa insemne.Cat de legati erau.
  Porni in cautarea aurei ei.
 
  Toti se uitau uimiti la capacul sicriului care se deschise.
  -Cum?intreba Elena,dar Bonnie spuse doar:
  -Pur si simplu mi-a aparut in minte.
  -Bun,incepu Damon vazand ca toti inca erau incremeniti de uimire.Sa vedem ce arma mortala ascunde Klaus.
   Cu totii s-au apropiat si au privit in sicriu.
   Buclele satene ii cadeau pana la umeri,iar rochia alba,lunga pana la picioare si cu maneci lungi,era cu siguranta din epoca medievala.Chipul era a-l unei tinere de vreo paisprezece ani.
  -Ce naiba....,facu Stefan,dar se oprii cand fata deschise ochii.
  O pereche de ochii de un albastru electric privea spre ei plini de teama.
  Copila isi imbratisa genunchi.
  Mana Elenei atinse bratul tinerei,iar aceasta tresari.
  -Nu-ti fie frica,ii spuse zambindu-i.N-o sa-ti facem nimic.
  Fata inca ii privea tematoare.
  -Cum te numesti?continua Elena.
  -Clara,sopti tanara.
  -Clara,cum ai ajuns aici?
  -Poate vrei s-o intrebi ce legatura are ea cu Klaus,spuse Stefan.
  -Frate,taci.Nu vezi ca Elena incearca sa afle care-i treaba?Te bagi tu repede!
  -Taci Damon!se rasti Stefan.
  -Incetati amandoi!interveni Bonnie.O speriati.
  -Nu...,spuse Clara cu privirea departe de ei.Nu face asta!
  Lacrimile isi facura si ele aparitia pe obrajii ei.
  -Te rog,nu...nu...nu....
  Incepu sa planga cu suspine si sa se legene inainte si inapoi.
  -Nu!Nu ma desparti de taticul meu!Nuu!
  -Cred ca Klaus a luat-o de la tatal ei,spuse Elena privind-o trista.
  -Taticule...nu ma lasa...
  -Acum ce facem?intreba Damon.
  -Parca spuneai ca orice sau oricine se afla in acest cosciug ne v-a ajuta sa-l omoram pe Klaus?!ii spuse Stefan lui Bonnie.
   -Nu stiu ce sa zic despre asta...
   -Clara!se auzi vovea lui Klaus apropiandu-se.Clara!Unde esti?
   -Taticule!striga Clara fericita,coborand din sicriu.
   -Nu!o opri Elena.Stai aici!
   -Da-mi drumul!tipa Clara zbatandu-se.
   -Asculta-ma!ii ceru Elena.El nu este tatal tau.E o persoana rea.
   Klaus aparu in fata lor.
   -Da-i drumul!ii ceru Elenei.
   -N-o sa te atingi de ea!tipa bruneta la el.
   -Taticule,sopti fata inca plangand.Taticul meu...
   -Nu e tatal tau!Ce nu intelegi?!striga Elena la ea.
   -Sa...nu...mai...indraznesti...niciodata...sa tipi...la ea!spuse Klaus furios.Acum da-i drumul!
   Elena il privea cu neincredere.
   -Fir-ar sa fie!facu Damon nevenindu-i sa creada,iar Bonnie si Elena isi intoarsera chipurile spre el.
   -Am impresia ca fata asta e foarte importanta pentru tine,spuse Stefan zambind rautacios,in timp ce-o trase pe Clara langa el.
   -Stefan,da-i drumul!
   -Acum eu fac regulile,Klaus.Si daca incerci ceva,ii smulg inima din piept!
   -Taticule...mi-e frica!
   -Sssst!Totul va fi bine,scumpo.
   Elena se uita de la Klaus la Clara,si intr-un final intelese.
   -Stefan,las-o in pace.
   -Nu te baga Elena!
   -Stefan,e fiica lui!
   -Mi-am dat si eu seama.
   -Atunci ce tot incerci sa faci?
   -Sa scap pentru totdeauna de Klaus!
   -Stefan,incepu Klaus,da-i drumul si-o sa plec.N-o sa ma mai vede-ti niciodata.
   -Si de ce te-as crede?
   -Fiindca tot ce mi-am dorit vreodata,a fost sa gasesc o modalitate de a o trezi pe Clara,iar acum ca Bonnie a reusit,nu-mi mai pasa de nimic.O lacrima i se prelinse pe obraz.Acum...vreau doar...s-o strang in brate.
    -Ma crezi prost?Ti-e nu-ti pasa de nimeni altcineva in afara de tine.
    -Iti jur c-am sa plec!
    -Te vreau mort!
    Damon trecu rapid pe langa Stefan,si-o lua pe Clara de langa el.Klaus inainta spre Stefan si-i trase un genunchi in stomac,apoi se intoarse spre Clara cu bratele deschise.Fata fugi spre el cu lacrimi de bucurie si se adaposti la pieptul lui.
    -Scumpa mea!Cat mi-ai lipsit.
    -Si tu mi-ai lipsit mie,taticule.
    -Nimeni nu ne va mai desparti vreodata,ii promise Klaus sarutandu-i obrajii si fruntea.Nimeni!
    Elena isi sprijini capul de umarul lui Damon si-i cuprinse mana intr-a ei,in timp ce-i privea pe Klaus si Clara,cu lacrimi de fericire in ochi.Bonnie doar zambea,iar Damon se bucura ca totul se terminase cu bine.Pe cand Stefan scoase un pumnal,vrand s-o injunghie pe fiica lui Klaus,dar Damon i-o lua inainte,strapungandu-l c-o tepusa chiar langa inima,apoi il arunca afara.
    -Ar trebui sa inveti bunele maniere,frate.Nu stii ca-i nepoliticos sa te iei de un copil?
    De afara se auzii o injuratura,iar Damon continua:
    -Sa inteleg ca nu.Te astept maine la lectii,tinere.
    Ceilalti incepura sa rada.
    Clara inainta spre Damon si-l imbratisa.
    -O sa-ti fiu vesnic indatorata pentru ca mi-ai salvat viata.Multumesc!
    Damon fu putin uimit,dar apoi o imbratisa si el,spunandu-i:
    -N-ai pentru ce.Mereu imi face placere sa salvez domnite la ananghie.Desi tu inca esti o tanara domnita.Si foarte frumoasa,apropo.
    Ea ii zambi si se intoarse in bratele taticului ei.
    -Mersi Damon!ii multumi Klaus.
    -Vezi sa nu mi se urce la cap,chicoti Damon.
    Isi luara la revedere,iar Klaus si fiica lui plecara spre casa.