Inima nemiloasa
ochi de gheata
asculta-mi ruga:

iubeste neincetat
iubeste fara frica
iubeste pan-la final

Versuri by Maria


marți, 22 noiembrie 2011

Capitolul 1:Pana fermecata

       Imediat ce-am deschis ochii,m-am ridicat din pat si m-am dus la bucatarie,unde stiam c-o voi gasi pe mama,si am zis vesela:
       -Neata'!
       -Neata' scumpo.Ce-i cu veselia asta?
       -Cum?Nu stii?
       -Ce sa stiu?Ca-i ziua ta?spuse razand.
       -Pentru un moment am crezut c-ai uitat.
       -Cum as putea sa uit de ziua fiicei mele!spuse imbratisandu-ma si sarutandu-ma pe obraz.La multi ani!
        -Multumesc!
        -Acum fugi si pregateste-te pentru scoala.
        -Cat e ceasul?
        -9:00
        -9:00?!M-ai am o jumatate de ora sa ma pregatesc!Am fugit!
        M-am intors in dormitor,si am inceput sa scotocesc prin sifonier.
        Ce sa iau...ce sa iau....offf!Oare cu se ma imbrac?Ce pacat c nu e vara,sa-mi iau o rochie...Nu conteaza!Am implinit 16 ani,si nimic n-o sa-mi strice ziua asta!Nici macar vremea!Oare de ce trebuia sa ma nasc in ianuarie...?
          M-am uitat la ceas.9:11!Doamne!Cum trece timpul!Pana la urma mi-am luat o pereche de blugi conici,negri,si un pulover alb.Iar peste,un palton alb si o pereche de cizme,de asemenea,albe.Azi am ceva cu albul!In fine...Mi-am pupat posterul cu Damon Salvatore,mi-am luat ghiozdanul,si-am pornit spre scoala.
           Odata ce-am ajuns,am fost intampinata de urari si felicitari.Le-am multumit tuturor,am impartit bomboane...Dupa terminarea orelor,am pornit direct spre casa.Cand mai aveam decat putin pana acasa,am dat de o batrana care se chinuia cu doua bagaje.I-am oferit ajutorul imediat.
            -Multumesc copila!spuse inmanandu-mi o pana de paun.Pune-o la noapte sub perna si puneti o dorinta.
             I-am multumit si mi-am continuat drumul.De-ndata ce-am ajuns acasa,m-am schimbat,am mancat,si am intrat pe mess.Am vorbit un timp cu prietenii,am baut suc cu mama,am ascultat niste muzica,dansand ca nebuna prin casa,apoi m-am bagat la culcare.Nu inainte sa pun pana sub perna,desigur.
              Ce sa-mi doresc...?Ce vreau eu cel mai mult pe lumea asta...?Damon!Sa-l intalnesc pe Damon!Imi doresc sa-l intalnesc pe Damon Salvatore!

                                                     ***

               M-am trezit cu o durere in tot corpul si cand am deschis ochii,am vazut ca ma aflu intr-un spital.Ce naiba s-a intamlat?Cum am ajuns aici?Mi-amintesc doar ca ma culcam...si acum...
               -S-a trezit,se auzi o voce feminina de pe hol.Nu parea a mamei.Oare era enervanta aia de sotie a tatei?Nu.Nu cred.
                Usa salonului se deschise,iar pe ia intra...Nina Dobrev??!!Cred ca visez!!E imposibil!
                -Cat ma bucur ca esti bine!spuse apropiandu-se de pat.Nu e rea!Nu e real!
                -Te simti bine?
                M-am ciupit si m-a durut!Deci nu visez!Dar ce cauta Nina aici?Si cum pot s-o inteleg asa de bine?Sunt varza la engleza!
                -Da...,am spus intr-un final.Dupa felul cum ma purtam,probabil ai putea spune ca-s drogata.
                -Ma bucur!Eu sunt Elena.
                Stai!Ce??Cum??Elena...Cred ca glumesti!
                -Probabil ca habar n-ai cine sunt.Dar am aflat ca suntem sorori,si am venit sa te caut.
                De unde pana unde!?Asta e o nebunie! 
                -Am gasit o scrisoare de la mama mea biologica,unde scria despre tine.
                Ce?Eu nu mai inteleg nimic!Asta nu se intampla in The Vampire Diaries...doar daca...am ajuns eu cumva in serial...e imposibil!Stai putin!Pana...aseara...dorinta...batrana...Dumnezeule!Pana era fermecata!
                 -Pe tine cum te cheama?
                 -Ramona.
                 Bun...acum ce fac?Pai...daca tot sunt aici...sa-mi intru in rol.Chiar ar fi tare sa fiu sora Elenei...
                   -Cum mai gasit?
                   -In scrisoare era scrisa adresa unde te lasase.
                   -Aha...
                   Intresant...Isobel e mama.Chiar...e intresant...
                   -Cum am ajuns aici?
                   -Nu-ti amintesti?
                   -Nu.
                   Singurul lucru care-mi amintesc,e ca dormeam,si ca acum sunt in spital.Dar nu-i pot spune ei asta.As parea nebuna...defapt...toata chestia asta e o mare nebunie!In fine...
                    -Ai avut un accident de masina.
                    Accident...Ce intrare mi-am facut.
                    -Doctorul spune ca te va externa in curand.
                    -In curand?Urasc spitalele.
                    -Daca vrei,pot vorbi cu doctorul sa te externeze acum.Dar va trebui sa stai in pat.
                    -De acord!am spus zambind.Te iubesc,surioara!
                    Elena rase,apoi iesi,ca sa vorbeasca cu doctorul.
                    Bun.Deci...inca nu-mi vine sa cred!Daca visez,e cel mai tare vis pe care l-am avut vreodata!Dar e atat de real...Cu siguranta pana era magica!
                      Dupa vreo zece minute,Elena se intoarse.
                      -Gata!
                      -Gata?
                      -Da!Poti veni acasa!
                      -Voi sta cu tine?
                      -Normal!
                      -Yeiii!
                      -Poftim,spuse dandu-mi o punga.Niste haine,ca sa te schimbi.
                      -Mersi. 
                      Imi dadu-se o rochie tricotata,bleumarin,o bascuta maro si o pereche de cizme negre,pana la genunchi.
                       -Imi plac!
                       -Ma bucur!
                       M-am imbracat rapid,bucurandu-ma sa scap de hainele de spital.Apoi am urmat-o pe Elena afara.M-a adus la ea acasa si m-a instalat in camera...n-o recunosc.Dar nici s-o intreb a cu-i este,nu pot.Nu conteaza.E superba!M-am descaltat de cizme si m-am aruncat in pat.Elena s-a dus sa pregateasca masa si mi-a zis sa stau cuminte in pat,fiindca inca nu sunt recuperata complet,dar eu ma simt minunat.Am vazut ca aveam si-un birou.Am fugit repede la el si am deschis calculatorul.Am pus niste muzica,apoi m-am dus sa scotocesc prin sifonier.Cand l-am deschis,m-ai aveam putin si lesinam!Era plin de haine superbe,cum nu avusem niciodata!Cu siguranta era mana lui Caroline.Probabil le-a spus prietenilor ei ca are o sora.
                  O sa-l intalnesc pe Damon...ahhh...cat am visat la momentul asta!
                  Am coborat in bucatarie si am intrebat-o pe Elena daca mai vine cineva la cina,si mi-a spus ca doar cateva persoane..Va trebui sa ma prefac ca nici nu-i cunosc.Sper sa fie totul bine.I-am multumit din nou pentru tot si am fugit inapoi in camera.Trebuia sa arat fabulos,doar il voi intalni pe Damon!Yeiiiii!                                               
                        
                          
                     
   

7 comentarii:

  1. oh, doamne...deci e superb
    il ador deja, maria!!!
    cand pui nextu?:)) :X <3

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur si sper sa fie cat mai curand!

    RăspundețiȘtergere
  3. Interesant! chiar foarte interesant :X imi place e superb ...o sa mai trec sa vad cand il postezi pe urmatorul :X

    RăspundețiȘtergere
  4. Debia astept cap 2 ..
    Imi place la nebunie cap asta :*
    Ce as vrea sa fiu in locul Ramonei :)
    NEXT-UL .. plss

    RăspundețiȘtergere
  5. Ma bucur ca va place fetelor,iar next-ul va veni in curand.Lucrez la el.

    RăspundețiȘtergere