Eram mort.Sufletul meu era mort.Inima mea era moarta.Totul din mine era mort.Nu mai voiam nimic.Decat pe Caroline.Tot ce-mi doream era ca ea sa ma ia in brate,sa ma sarute si sa-mi spuna ca nimic din toate astea nu s-au intamplat.Ca totul a fost doar un cosmar.Ca ea e in viata si-asa va fi mereu.
-De ce?am strigat disperat.De ce ea?!De ce eu?!De ce noi?!
Bunica mi-a pus mana pe spate,iar eu m-am cuibarit la pieptul ei,lasamdu-mi lacrimile sa-mi ude obrajii.
-Nu-i corect,bunico!Nu-i corect deloc!
-Stiu,dragul meu,stiu.
Vantul adia usor,iar singurele zgomote care se mai auzeau erau de la pamantul care era aruncat pe sicriu,si de la plansetul meu.Restul era tacere.Intregul cimitir era adancit intr-o tacere cruda.Nemiloasa.Toti participantii la imormantare erau si ei intr-o astfel de tacere.Nespunand si nefacand nimic.Doar priveau.Doar stateau si priveau cum Caroline imi este luata pentru totdeauna.Cum dragostea vietii mele va ramane pe veci in groapa aia mizerabila.Si se uitau la mine cu mila.Ma compatimeau.Ma credeau incapabil de-a merge mai departe - lucru care era foarte adevarat.
Odata ce sicriul a fost astupat de tot,lumea a inceput sa se retraga,sa-mi spuna cat de rau la pare...Minciuni!Niciunul nu era sincer!Poate doar pentru pierdearea lui Caroline,dar nu si pentru mine.Nimanui nu-i pasa ca Klaus Mikaelson a pierdut-o pe marea lui iubire,si ca sufera.Nimanui...
Am cazut in genunchi in dreptul mormantului,si acolo am ramas.Nu m-am ridicat deloc.Nici cand aproape toti plecasera,nici cand fratii mei s-au rugat de mine,nici chiar cand m-a rugat bunica.Am stat acolo.Am stat si m-am inecat in propiile lacrimi si suspineIn propiile cuvinte pline de disperare si amaraciune.
Trecuse o saptamana de cand Caroline murise.De cand socul respingerii lui Klaus pur si simplu o omorase.Caci atunci cand intre doi vampiri exista o Legatura Sacra,exista niste pericole...Iar unul dintre ele este respingerea.Respingerea de fiinta pe care tu o iubesti cel mai mult pe lume.Iti provoaca un soc atat de mare,incat te ucide.Si de data asta sangele de vampir nu te mai ajuta...caci nu mai esti om.
In aceasta saptamana se intorsese si cei trei baieti - Kol,Derek si Damon - ,vestea primind-o de la Elijah.S-au intors de indata,dandu-l dracu' pe Marius,dar luandu-l pe Zayn cu ei.Iar Tatia plecase.Nu din oras,ci doar din casa.Se mutase la un hotel.
Voiam s-o omor.Pe Tatia.Voiam s-o chinui si s-o fac sa-mi ceara iertare in genunchi.S-o omor incet,apoi s-o trimit in Iad.Acolo unde-i era locul.Voiam sa simta durerea mea.Sa indure si ea agonia ce-o induram eu.Sa plateasca pentru ce-a facut.Deoarece e vina ei.Ea e singura vinovata pentru moartea lui Caroline,Ea si...eu.Stiu ca si eu am vina mea,dar daca nu era ea...sa ma impinga de la spate...asta nu s-ar fi intamplat.Blondina mea ar fi fost acum cu mine si ne-am fi tinut in brate...si ne-am fi sarutat..si am fi ras...si ne-am fi distrat.Dar nu era asa.Iubita mea era moarta,iar Tatia va plati.Iar odata ce voi termina cu ea,imi voi putea gasi si eu linistea.Alaturi de Caroline.
M-am ridicat si am pornit spre hotelul unde se cazase.
-Klaus,ce supriza!exclama ea,facandu-mi semn sa intru.Ce te aduce pe aici?Tin minte ca erai suparat pe mine.
-Am venit sa te omor,tarfa!i-am spus,iar expresia de pe chip i s-a schimbat,privindu-ma inruntata.
-Ce vrei sa spui?
-Asta!M-am aruncat asupra ei,tinand tepusa de lemn atintita asupra inimii ei.Dar avea reflexe rapide,asa ca s-a ferit,iar inainte sa-mi dau seama,mi-a infipit ea un tarus.
Am inceput sa rad,vazandu-i zambetul ala tampit.
-Esti proasta?Eu sunt un original,nu mor asa usor!Si chiar in momentul ala mi-am simtit trupul inghitit de flacari.Tu!...
-Noapte buna,iubite!mi-a zis,zambind.Si calatorie sprancenata spre Iad!
Flacarile imi cuprinse tot corpul,iar tot ce-mi doream era ca durerea sa inceteze.Asa ca cu o ultima farama de viata,i-am facut un juramant.
-Am sa ma intorc dupa tine,javra!Tine bine minte asta!Am sa ma intorc!
Odata ce Niklaus Mikaelson parasi aceasta lume,Tatia se simtea mult mai bine.Fericita.De mult isi dorise sa faca asta,dar adevarul era ca-i placea sa se joace cu el.Sa-l vada inghitindu-i toate minciunile si mancandu-le pe paine.Sa-l vada precum o papusa in mainile papusarului.
-O sa vina dupa mine...sopti catre reflexia ei din oglinda,amuzata.Cum sa nu!...
Acasa la familia Mikaelson cu totii erau ingrijorati.Klaus nu mai aparea,iar la mormant nu mai era,caci verificase Rebekah.
-Unde poate sa fie?se intreba Elijah,avand un presentiment rau.Ceva urma.Ceva rau urma sa se intample.Daca nu cumva se intamplase deja.
Telefonul ii suna,asa ca raspunse imediat,gandindu-se ca poate fi fratele lui.
-Alo?
-Buna,Elijah!Era Tatia.
-Ce vrei?N-ai facut destul rau?Desigur ca si el isi limpezise pana la urma mintea,si-si dadu seama cine era cu adevarat Tatia Petrova.
-Am sunat sa te anunt ca fratele tau e mort.
-Ce?
-Klaus e mort.Dus.Ars.Cum vrei tu sa-i zici.
-N-am chef de glumele tale.
-Nu-i o gluma.Si daca nu ma crezi,deschide usa.
Elijah inchise telefonul,si-o blestema pe Tatia.
Soneria suna.
Isi intoarse privirea spre usa,si pret de cateva secunde,nu stiu ce sa faca.Daca era adevarat?Daca Niklaus chiar murise?
-Asta-i imposibil!spuse de-odata,ducandu-se sa deschise.El pur si simplu nu poate...Cuvintele ii ramase in gat.Corpul ii inghetase.
In fata lui era o cutie cu cenusa si cu hainele lui Niklaus.
-Nu se poa...Si cand in sfarsit glasul ii revenise,refuzand sa creada ce vedea in fata ochilor,ii simti mirosul.Mirosul lui Klaus.
Fiecare original are un miros specific,acesta persistand chiar si dupa arderea corpului.
-E mort,sopti,cu privirea pierduta.Klaus e mort.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu