Ingerul~Capitolul 9

          

                   P.V. Bella   

   Niste buze dulci m-au trezit,iar cand am deschis ochii,am dat de niste oceane albastre.
   -Neata',dovlecel!
   Inca n-a uitat porecla asta stupida...!?Off!
   -Neata',iepuras!I-am zambit jucaus.
   -Auzi,dovlecel...Imi contura buzele cu degetul aratator,apoi le saruta scurt.Ce-ai zice daca n-am mai iesii din camera in urmatorii o mie de ani?Ma privea cu ochi de catelusi.
   -Cred c-o sa refuz aceasta oferta.
   Afisa o moaca trista,si se intoarse cu spatele la mine.
   -Iepuras,nu fi asa...!Abia de puteam sa ma abtin din ras.
   -Iepurasul e suparat pe tine,spuse c-o voce de copil.Doamne,ce adorabil putea fii!
   -Hai ma iepuras,nu te supara...I-am mangaiat parul,si i-am depus un sarut pe gat,coborand apoi pe spate.
   -Iepurasul s-ar putea sa se razgandeasca...!Se duse in viteza in spatele meu,si-mi saruta lobul urechii.
   -Bun...M-am intors cu fata spre el,si i-am muscat buza inferioara,apoi m-am urcat pe el,sarutandu-i pieptul.Folosindu-si din nou viteza,ma trecu pe mine sub el,iar el peste mine,si-mi lasa saruturi fierbinti pe gat.Iar cand sa-i trag fata mai aproape,pentru a-i regusta buzele,se ridica si intra la dus.
   -Nu-i corect!am inceput revoltata.Parca nu voiai sa mai iesim din camera?
   -Te-am mintit,dovlecel!striga din dus.Voiam sa-ti arat ca primesc tot ce vreau.
   -Iepuroi rau!
   -Ce zici de un dus in doi?Zambi smecher,scotand capul pe usa.
   -Nu,mersi!
   -Tu perzi.
   Dupa ce a terminat,am intrat eu,iar cand am iesit,n-am mai dat de el.Perfect.
   Am scotocit prin sifonier,pana m-am hotarat sa-mi iau un top negru si o pereche de pantaloni scurti de blug,iar in picioare mi-am luat o pereche de balerini albastri.Parului i-am dat putin volum,si l-am lasat liber.Apoi m-am ocupat de machiaj.
    Am iesit din dormitor si m-am dus in ''camera regala''.
    -Neata',Aro!Caius.Marcus.
    -Neata',Bella!au spus toti deodata.
    -Aici erai!spuse Felix,aparand deodata in spatele meu.
    -Sa nu mai faci asta,l-am certat intorcandu-ma spre el.
    -Las' ca nu mori tu de la o sperietura,spuse razand.Acum hai cu mine,ca te asteapta mollistele.
    -Vai de capul meu!m-am plans urmandu-l.
    -De-al tau?Da' la saracul Demetri nu te gandesti?
    -Absolut deloc!App,stii pe unde e Ian?
    -L-am vazut acum cateva minute plecand.
    -Din castel?
    -Da.
    -Oare unde s-o fi dus?
    -Nu ma intreba pe mine,ca doar nu-i sotul meu.
    -Ia gura!I-am dat o palma dupa ceafa,si am luat-o in fata lui.Tine pasu',mamaie.
    -Mamaie?Cred ca delirezi!
    -Batranicilor,miscati-va poponetele mai repede,striga Rose.
    M-am trezit luata pe sus,si mai ca era sa fac un infart.
    -Porcule!Imediat ce m-a lasat jos,l-am tras de par.
    -Auci!Calmeaza-te,femeie!Ma ciufuli,asa ca l-am mai tras o data.
    -Femeie sa-i zici lu' ma-ta!
    Intr-o fractie de secunda am ajuns cu burta lipita de perete,si cu mainile la spate.
    -Mai fa asta o data,si ti-o iei,imi sopti seducator la ureche,apoi ma saruta pe gat,dandu-mi drumul dupa.
    -Bravo,frate!Felicitarile mele!Demetri ranjea ca prostul si-l aplauda pe Felix-Porcul.
    -Da-te din calea mea.L-am impins de langa mine,si m-am dus spre masina.Iar tu m-ai tineti gura,Demi!
    -Da' de ce,mai Bells,mai?Sau sa-ti zic Bells-Nervoasa?
    -Ha!L-am ignorat si am urcat in masina.
    -Ce,nu mai ai replici?comenta urcandu-se la volan.
    Of!Am impresia c-o sa fie o zi foarte luuuuuunga!Iar Ian asta unde s-o fi dus?L-a gasit plecatul acum.Si fara sa ma anunte?Da' cine sunt eu pentru el?O oarecare?

               P.V. Ian

    Odata ce-am iesit din dormitor,mi-a sunat telefonul.
    -Alo!
    -Salut iubitule!Vocea ei era dulce si seducatoare.Exact cum mi-o aminteam.
    -Kath...
    -Da,baby,eu sunt.Ti-a fost dor de mine?
    Da!
    -Ce vrei?De ce ma cauti dupa atata timp?
    -Iubitule...Trebuie sa afli ceva.In ton i se simtea frica,ceea ce era foarte ciudat - lui Katherine nu-i era niciodata frica.
    -Kath,esti bine?Chiar si dupa atatia ani in care m-a lasat de unul singur,inca o iubeam.Iar daca lui Kath a mea ii era frica,atunci trebuia sa intervin.Unde esti?Vin la tine.
    -La cafeneaua Rita.
    -Esti in Volterra?!
    -Da.A trebuit sa vin,scumpule.E important!
    -OK,vin acum!Pa!
    -Pa!
    Mi-am bagat telefonul in buzunar,si am zburat pe usile castelului.
    Eram in fata cafenelei,uitandu-ma dupa Kath,cand am simtit o mana atingandu-ma pe umar.M-am intors.Si era ea.La fel de frumoasa ca ultima oara cand am vazut-o.
    Daca m-as fii gandit mai bine,poate n-as fi dat fuga la ea,asa cum am facut.Dar cum din pacate,nu gandeam deloc clar cand era vorba de ea,uite c-am facut-o.
    Si iata-ma aicea.In fata femeii pe care am jurat c-o voi ucide daca as mai vedea-o.
    Oare unde o fi plecat hotararea aia?
    -Oh,Damon!Se lasa moale in bratele mele si lasa lacrimile sa-i cada pe obraji.
    -Shhh...linisteste-te.Normal c-am sarit imediat s-o consolez,nepasandu-mi ca acum eram Ian si ca eram casatorit cu Bella.Ba chiar am sarutat-o.Linisteste-te si spune-mi ce s-a intamplat.
    -Stefan...
    -Ce-i cu Stefan?Stefan e fratele mele,care,desigur,ma uraste,asa ca imediat i-am dat toata atentia mea posibila.
    -M-a tinut...ostatica...Si eu...Am reusit sa scap...Saraca,abia reusea sa vorbeasca printre lacrimi.Si am venit imediat la tine.
    -Ce-a facut?!Te-a tinut ostatica?!
    -Da.
    -Deci nu mai parasit?
    -Poftim?Ochi ei,plini de lacrimi,se oprisera asupra mea uimiti si jigniti.Cum poti crede asa ceva?Doar stii ca te iubesc!
     Ei bine...Asta schimba lucrurile.
     -Acum sunt sigur de asta!
     -Damon...esti viata mea!
     -Si tu a mea!i-am spus,uitand de toti si de toate,si sarutand-o plin de dorinta.