Ma inspir din teama si din iubirea nesfarsita,le astern pe hartie si le-mpletesc armonios,apoi le arunc in cascada vietii,fara sa-mi fie teama de regrete sau cuvinte de durere.
Inima nemiloasa
ochi de gheata
asculta-mi ruga:
iubeste neincetat
iubeste fara frica
iubeste pan-la final
Undeva,departe de ochii lumii,se afla o poenita.În mijlocul ei se afla un mic izvoras,iar de jur imprejurul lui,se întind tot felul de flori sălbatice si iarba proaspătă.Fluturii zburda voioşii,iar albinele muncesc din zor.Vrabiutele ciripesc vesele si se scalda în izvoras,iar o fata sta întinsă pe iarba si priveşte cerul de un albastru superb si razele soarelui ce-i incalzesc chipul.Buclele blonde îi încadrează fata uşor bronzata si angelica.Ochii verzi precum smaraldul si privirea inocenta te duc cu gandul la o pădure plină de viaţa.
Fata închise ochii si se lasă purtată în lumea viselor.
Nişte pasi se apropiau uşor de ea,si cu o voce dulce îi spuse:
-O,prea frumoasă fata,daruieşte-mi inima ta,iar eu ti-o voi dărui pe-a mea!
Fata deschide ochii si îşi duse mainile în jurul gatului lui si îl sărută sopindu-i:
-Inima mea e a ta din prima clipa în care te-am văzut!
-Si a mea la fel!
În timp ce-l privea,îi scapă un suspin.
-Ce este iubita mea?
-Mama vrea sa mă trimită sa studiez în Anglia!
Lasă o lacrimă sa-i cadă,pe care el i-o şterse si îi mangaie obrazul.
-Atunci acolo voi merge si eu!
-Dar ce vor spune părinţii tai?Doar ştii ca nu sunt de acord cu iubirea noastră!Si nici ai mei!Cand vor afla ca vii cu mine vor da ordin sa te omoare si eu nu pot trăi fără tine!
-Pentru tine sunt în stare de orice!Îţi jur ca nimic nu ne va desparţi,nici măcar moartea!
-Te iubesc,Wiliam!
-Si eu,Aymar!
Cand au aflat părinţii fetei ca încă n-au renuntat la iubirea lor,au dat ordin ca Wiliam sa fie ucis.În noaptea morţii lui,Aymar era cu el,dar soldaţii n-au văzut-o,si odată cu el,au omorat-o si pe ea.
După moartea lor,ambele familii si-au dat cat de mult au greşit impotrivindu-se dragostei lor.
Cei doi au fost inmormantai împreuna intr-o capela construită din marmură,iar sicriele lor din cristal au fost puse unul langa altul.La intrarea în capela se afla o inscriptie.
''Wiliam si Aymar au cunoscut dragostea adevarata,dar din păcate nu s-au putut bucura de ea pe pămant,dar cu toţii stum ca se vor bucura de ea in Paradis.''
Uneori mai vine cate un cupla de indragostiti si-si jura iubire eterna la mormantul lor,si datorita unui miracol,niciodata nu se despart si raman impreuna pana la moarte.
Fiecare zi a saptamanii este protejata de un inger,care are obligatia de a le apara de rele pe toate persoanele nascute in ziua respectiva.Pentru a afla care este ingerul tau pazitor,trebuie sa stii ziua in care te-ai nascut.
Cei nascuti in ziua de LUNI
Cuvinte cheie: vise, idealuri, energie pozitiva, sanatate, succes pe plan profesional, familie.
Culorile norocoase: argintiu si alb
Pietre norocoase: piatra lunii sau perla
Ingerul care protejeaza persoanele nascute in aceasta zi este Arhanghelul Gabriel.Numele de ''Gabriel'' provine din limba ebraica si se traduce ''Forta lui Dumnezeu''.Gabriel este seful ingerilor gardieni care pazesc Paradisul,are aripi mari de aur si este plin de bunatate si credinta.
Potrivit legendei,acesta mai protejeaza si Luna,femeile insarcinate si copiii.
Cei nascuti in ziua de MARTI
Cuvinte cheie: afaceri, reparatii, comert, studii, activitati sexuale.
Culorile norocoase: rosu, roz si rosu aprins.
Pietre norocoase: safir, rubin, grant.
Ingerul care protejeaza persoanele nascute in aceasta zi a saptamanii este Samuel.Acesta este un adevarat magician si mai este considerat si ''ingerul mortii'' sau ''ingerul luminat si otravitor''. In ciuda legendelor care fac referire la el,Samuel este un inger responsabil,care a avut grija de peste doua milioane de ingeri si protejeaza fiecare persoana nascuta in ziua de Marti.
Cei nascuti in ziua de MIERCURI
Cuvinte cheie: activitate, comunicare, prietenie, imaginatie, redactare, angajare.
Culorile norocoase: portocaliu, bleu si gri.
Pietre norocoase: rubin si ametist.
Ingerul care protejeaza persoanele nascute in aceasta zi a saptamanii este Rafael.Acesta nu este doar protectorul persoanelor nascute Miercuri,ci si al planetei Mercur.Rafael mai este denumit si ''ingerul vindecator''.Potrivit legendei,el aduce vederea celor orbi cu ajutorul organelor interne ale pestilor.
Cei nascuti in ziua de JOI
Cuvinte cheie: studii, calatorie, prietenie, bunatate, putere.
Culorile norocoase: purpuriu si albastru.
Pietre norocoase: safir, ametist, ochi de tigru.
Ingerul care protejeaza persoanele nascute in aceasta zi a saptamanii este Sachiel.Acesta era unul dintre cei mai puternici ingeri din Antichitate,fiind invocat de majoritatea oamenilor.Numele sau provine din ebraica si inseamna ''Domnul este perfect'',fraza care denota nu doar desavarsire,ci si putere,frumusete si abundenta pe plan profesional.
Ingerul care protejeaza persoanele nascute in aceasta zi a saptamanii este Uriel.Numele sau provine din ebraica si inseamna ''Focul lui Dumnezeu'' sau ''Lumina mea este Dumnezeu''.Ingerul lupta pentru o lume mai buna ,incercand tot timpul sa faca tot posibilul pentru ca pe Pamant sa domneasca linistea,pacea si prietenia.
Cei nascuti in ziua de SAMBATA
Cuvinte cheie: familie, prietenie, finante, risipa, batranete.
Culorile norocoase: negru si indigo.
Pietre norocoase: turcoaz si diamante.
Ingerul care protejeaza persoanele nascute in aceasta zi a saptamanii este Cassiel.In ebraica numele sau in seamna ''Tronul lui Dumnezeu'' si face referire la solitudine si bunatate.Ingerul Cassiel mai este denumit Ingerul lacrimilor si al tolerantei.Acesta se hraneste cu energia dragonului,dand dovada de multa forta si incredere in sine.
Persoanele nascute in aceasta zi pot fi considerate norocoase deoarece sunt protejate de 12 ingeri (pentru 12 ore ale luminii).Arhanghelul Mihail este primul inger care are grija de ziua de Duminica
(prima ora),iar dupa el urmeaza Anael (cea de-a doua ora),Rafael (cea de-a treia ora),Gabriel (cea de-a patra ora),Cassiel (cea de-a cincea ora),Sachel (cea de-a sasea ora),Samuel (cea de-a saptea ora),Mihail (cea de-a opta ora),Anael (cea de-a noua ora),Rafael (cea de-a zecea ora),Gabriel (cea de-a unsprezecea ora) si Cassiel (cea de-a douasprezecea ora).
Exista ingeri care lucreaza dublu in aceasta zi doar pentru ca toti oamenii sa fie protejati de rau si de accidente.
Cerul avea o culoare rosiatica,luna era argintie si înfricoşătoare,iar toţi se bucurau de haloween.Scheleti,mumi,zombi,vampiri,printese,pirati,vrajitoare.Peste tot erau.Colindand strazile în cautarea dulciurilor.
Înfăţişarea mea,de mireasă zombie,mă ajuta sa mă integrez perfect în peisaj,fără ca cineva sa-mi banuiasca adevarata identitate.
Sunt ura ce-o poarta toate fiinţele umane,sunt gandurile necurate din mintea lor,sunt păcatul din sufletul lor,sunt urletul unui lup în miez de noapte la lumina lunii,sunt strigătul unui suflet razbunator si instinctul ucigaş al unui criminal.
Ochii meii negri ca noaptea,parul negru ca pana corbului prin intr-o coada lejeră,intr-o parte,rochia de mireasă albă si pielea palidă,dar de o frumuseţe aparte.Lacrimile de sange mi se prelingeau pe obraji,iar buzele roşii ca focul,ardeau de intensitatea raului ce ma inconjura.
Sunt pur si simplu rautatea ce zace in fiecare persoana,fie ca-i constienta de ea sau nu!
Camera se scalda în întuneric,fiind luminată doar de razele lunii.Haine aruncate la intamplare,telefonul sunand intr-una,zgomotul ploii si al vantului,care odată mi se păreau înfricoşătoare,acum mă linistesc.
Eram intr-un colţ al camerei si priveam la poza lui.O lacrimă mi se prelinse pe obraz,ajungand pe poza.
''De ce?De ce l-ai luat de langa mine,Doamne?''
Mi-era atat de dor de el!De ochii lui albaştri,plini de dragoste.De mangaierile lui calde,de saruturile lui dulci.De nopţile petrecute împreuna,admirand stelele,cuprinsi de farmecul nopţii.De clipele cand ne pierdeam unul în ochii celuilalt,de momentele în care ne juram iubire eternă.
Mîinile îmi tremurau si restul corpului mă durea din cauza amortelii,iar inima mea era făcut farame.Eram vie,dar totuşi moarta.Nu mai aveam chef de nimic.
Vream sa se termine!Sa nu mai simt durerea din sufletul meu ce creştea cu fiecare clipa!Sa nu mi se mai planga de milă!Pur si simplu sa nu mai exist!
M-am ridicat.
Eram slăbită,picioarele abea mă mai ţineau.
Nu-mi pasa.
Am travesrsat camera,ajungand în baie,de unde mi-am luat o lama,si m-am întors în camera,asezandu-mă,de data aceasta,în pat,cu privirea spre lama.
Am ridicat mana în care aveam lama si am rămas privind-o,gandindu-mă la cat de fără sens a devenit totul.Nimic nu mai avea sens.
Am indreptat-o spre incheietura mainii,si am trasat o linie,si la cealaltă la fel.
Durea!Dar nu-mi pasa.
Priveam siroaiele de sange curgand si patant asternutul alb.Simţeam cum viaţa se scurge din mine,secundă cu secundă.
M-am întins si am închis ochii.
Simţeam o stare de linişte trecand prin toata fiinţă mea.Era plăcut.
. . .
Un zgomot puternic m-a trezit.Am vrut sa deschid ochii,dar o lumina puternica nu-mi dădea voie.Îmi simţeam corpul arzand,dar nu mă puteam mişca.Vream sa tip de durere,dar nu-mi găseam vocea.Vream sa plang,dar lacrimile nu vreau sa iasa.
Am crezut ca-mi voi găsi liniştea,dar m-am înşelat.Acesta nu putea fi Raiul!Era prea multă durere,prea multă suferinţă!
Sa fi ajuns în alta parte?Într-un loc groaznic?Într-un loc unde ajungi dacă pacatuiesti?Oare chiar am ajuns în Iad?
-Ti-ai luat viaţa!Ai comis un mare pacat!se auzi o voce din departare.
Singurul care poate da,si lua viaţa,este Dumnezeu!
Stefan cel plictisitor,
Totdeauna serios.
Damon cel neascultator,
Totdeauna este hot.
Elena cea iubitoare,
Totdeauna stiutoare.
Katherine cea egoistă,
Totdeauna afurisita.
Jeremy cel drogat,
Totdeauna e plecat.
Bonnie cea şireată,
Totdeauna e iertata.
Caroline cea zapacita,
Totdeauna necajita.
Jenna cea naivă,
Totdeauna-i pacalita.
Alaric cel protector,
Totdeauna profesor.
Taylor cel problematic,
Totdeauna furios.
Matt cel prietenos,
Totdeauna amagit.
Klaus cel batran,
Totdeauna cel puternic.
Elijah cel familist,
Totdeauna omorat.
Ştiu ca nu este prea reuşita,dar de mult mi-am dorit sa fac o poezie cu TVD!
Sper sa va placă!
Chiar dacă fericirea n-o cunoşti,
Nu renunţa sa speri.
Chiar dacă tristeţea te macina mereu,
Nu renunţa sa zambesti.
Chiar dacă lumea este împotriva ta,
Nu renunţa sa lupti.
Chiar dacă seantele nu-s de partea ta,
Nu renunţa sa crezi.
Chiar dacă viaţa-i crudă,
Nu renunţa sa visezi.
Chiar dacă nimeni nu te-asculta,
Nu renunţa sa vorbeşti
Chiar dacă viaţa nu-ti mai place,
Nu renunţa la ea.
Indiferent de situaţie,
Maria avea acum 17 ani,si locuia cu tatal ei si sotia lui,deoarece mama ei murise acum un an.Nu-i placea deloc ca trebuie sa locuiasca cu Mary.O enerva!Dar in momentele cand simtea ca nu mai poate si vrea sa faca vreo prostie,se gandea la intalnirea cu Damon.N-o uitase!Fusese magica si stia ca fusese reala si nu un vis!
Era la liceu,asteptand sa intre profesoara de romana,cand ii suna telefonul.
-Alo!
-Maria,se auzea vocea lui Mary printre suspine,s-a intamplat ceva groaznic!
-Ce?intreaba aceasta panicata.
-Tatal tau a avut un accident cu masina si a m-mur-r-rit!
-Nu se poate!
Lacrimile ii cadeau siroaie pe obraji,iar ea arunca telefonul si o lua la fuga spre singurul loc unde se simtea in siguranta.Mormantul mamei ei.
Se lasa sa cada pe pamantul prafuit si-si sprijini capul de cruce.
-De ce mama?De ce mi la luat si pe el!Cat de mult mi-as dori ca Damon sa fie cu mine!
Damon era la 20 de metri distanta de ea,savurandu-si masa.Dupa ce termina,se ocupa de cadavru si pleca sa se mai plimbe.Cimitirul era locul lui preferat de plimbat.Mai ales noaptea.Auzi pe cineva plangand si se indrepta intre-acolo cu gandul sa ucida acea persoana care-i deranja linistea dar se trezi provind-o.Era o fata tanara cu parul negru ca pana corbului si ochii caprui plini de lacrimi.
Fata nici nu-l observa.Era pierduta in ganduri,departe de aceasta lume,intr-un loc frumos,plin de culori si fericire.
-Nu sti ca e periculos pentru o fata ca tine sa stea singura la ora asta in cimitir?o intreba el aducand-o la realitate.
Inima Mariei incepu sa bata mai repede si un zambet i se asternu pe chip.Stia aceasta voce.Oriunde ar recunoaste-o.
-Damon!spuse imbratisandu-l.
-Ne cunoastem?
-Nu-ti amintesti?Normal ca nu!spuse indepartandu-se de el.Ce-a fost in capul meu!Sa cred ca mai tine minte!Ce proasta sunt!
-Ce-ar fi sa-mi improspatezi putin memoria.
-Acum 2 ani ai dat peste o fata de 15 ani,in acest cimitir,tot noaptea,pe care ai sarutat-o.
Damon incepu sa rascoleasca in amintiri,pana ajunse la seara aceea.
-Aaaaa!Acum imi amintesc.Ai crescut.
-Da.
Maria se aseza din nou langa cruce,iar Damon langa ea.
-Ce motive are o fata frumoasa ca tine sa planga?
-Mersi!Si am multe!Mi-am pierdut ambi parinti,iar pe mama mea vitrega n-o suport de nici un fel!
-Trist,dar n-ai ce face,doar stii ca viata e o tarfa.
-Da...
-Ce-ai zice sa te iau la o plimbare cu masina mea?
-Masina ta?
-Ma rog,nu-i chiar a mea.Am furat-o de la un idiot ieri seara,pe care l-am omorat fiindca asculta muzica proasta.
-Fiindca asculta muzica proasta?intreba Maria incepand sa rada.
-Da!Opera!Iti vine sa crezi ce-a ajuns lumea?Sa asculte porcaria aia!
-Nu,nu-mi vine,spuse inca razand.
-Nu crezi ca esti cam calma decat ar trebui?
-Nu!De ce?
-Tocmai ti-am spus c-am omorat un om!Pana acum ar trebui sa intri in panica.
-Ma simt bine cu tine si in plus,te cunosc!Stiu ca nu te deranjeaza sa ucizi,ba chiar iti face placere!
-Ca sa vezi!Atunci stii ca te-as putea ucide in orice clipa!
-Da,stiu!Dar nu-mi pasa!
-Ce parere ai de sange?
-Nu ma deranjeaza.Chiar as vrea sa-l gust!
-Fata!De Stefan ce parere ai?
-Plictisitor si prost ca e la dieta vegetariana.
-Asta cred si eu!Dar de dieta vegetariana?
-E o mare prostie!Ce-i care beau sange de animale sunt o insulta adusa la adresa vampirilor!
-Uite cineva care ma intelege!Despre crime ce parere ai?
-Cred ca poate fi chiar placut sa ucizi.
-In sfarsit o fata pe gustul meu!
Se ridica si o ajuta si pe ea sa se ridice.
-Sa mergem.
-Unde?
-La mine!Unde crezi?
-Super!Dar ce-o sa zica Stefan?
-Chiar iti pasa de parerea lui?
-Nu!Hai sa mergem!
-Asa credeam si eu.
. . .
Maria si Damon se prapadeau de ras.Fata vrea sa se urce in spatele lui,dar el n-o lasa.Damon o alerga si-o gadila,de mai avea putin si cadea pe jos de ras.
-D-d-da-a-a-m-mo-o-n,in-nc-c-e-et-t-ea-a-az-za!reusi sa spuna fata printe rasete.
-Stai cuminte?
-Da!Stau!
-Bine.
-Clar esti nebun!spuse ea ridicandu-se de jos.
-Nu-mi spune ca mai vrei o portie?
-Nu!Tac!
-Ce se intampla aici?intreba Stefan iesind din casa sa inspecteze sursa rasetelor.
-Fratioare!spuse Damon imbratisandu-l.
Stefan il indeparta,il privi din cap pana-n picioare si spuse:
-Asta pentru ce-a fost?
-Uite-te si tu Maria!Trebuie sa am un motiv ca sa-l pot imbratisa!
-Urat din partea ta!zise Maria,iar Damon o lua in brate in stilul miresi si intra in casa.
Stafan ii urma si cand se oprira,adica in sufragerie,unde Damon se aseza pe canapea si o ruga pe fata sa-i aduca o punga cu sange.
-Ce e in mintea ta,Damon?!izbucni Stefan odata ce fata parasi incaperea.
-La ce te referi?
-Ti-am spus de atatea ori sa nu mai folosesti pe nimeni!
-Dar nu fac asta.
-Nu-mi spune ca se afla aici din propia ei vointa,spuse Stefan sarcastic.Trebuie s-o lasi sa plece!
Damon se ridica furios,il apuca pe Stefan de gulerul camasii si-l tranti de perete.
-Asculta-ma foarte atent!Tu sa nu-mi spui mie ce sa fac,si sa nu indraznesti sa-i spui ceva Mariei care s-o faca sa plece,ca esti mort!Jur pe ce am mai sfant ca te omor!Si sa-ti intre bine in cap ca ea ESTE A MEA si va sta cu mine pentru totdeauna,asa ca obisnuieste-te!
Nu poti fii trista pentru totdeauna!Fericirea isi va face simtita prezenta in viata ta pana la urma,tot ce trebuie sa faci,este sa crezi!
Aceasta continuare am facut-o special pentru VampireGirl!
Sper sa va placa!
Tot ce-mi doresc este moartea.Tot ce-mi doresc de cand i-am acceptat invitaţia,este sa mor.Vreau sa nu mai simt nimic,sa fiu doar o frunza purtată de vant.Vreau sa nu mai sufar,sa nu mai plang ziua si noaptea,sa nu mai am coşmaruri,pur si simplu sa nu mai simt nimic.
Un singur cuvant!Un singur cuvant a fost de ajuns sa-mi schimbe viaţa!''Bine.''!Doar atat a trebuit sa spun si toata viaţa mi s-a nenorocit!
Cu ce am greşit Doamne?Ce-am făcut sa merit asta?De 20 de ani nenorociti îmi tot pun întrebările astea,dar primesc vreun răspuns?Nu!
Înainte eram mai veselă.Mă distram,aveam visuri...Dar ei m-au distrus!M-au invatat sa urăsc,sa fiu nepăsătoare,indiferenta,rea!Au distrus tot ce era bun în mine!Mi-au furat seanta de a mă bucura de viaţa,de iubire...Mi-au furat tot!
Aveam 15 ani si mă indreptam spre casa,de la banchet.Era 01:00 noaptea,iar pană acasă mai aveam de mers cam patru staţii.Nu mă deranja ca eram singura si ca era întuneric.Credeam ca nu mi se poate intampla nimic,dar m-am înşelat.
După un timp,am început sa observ trei băieţi în spatele meu,în jur de vreo 18-19 ani.Nu le-am dat importantă,dar tot mai aruncam cate o privire peste umăr.Vazand ca sunt tot în spatele meu,am început sa măresc pasul,pană cand am ajuns sa alerg,si ei au făcut la fel.
Alergand si uitandu-mă mereu în spate,nici n-am observat băiatul din fata mea,asa ca m-am izbit de el.
-Scuze,am spus vrand s-o iau din nou la fugă,dar el m-a prins de incheietura maini.
-Stai!
-Îmi pare rău,dar trebuie sa plec!am spus în timp ce incercam sa mă eliberez.
-De ce?
-Tipii aia!am arătat spre ei.Mă urmăresc!
-Prostii aia?Stai linistita,n-o sa-ti facă nimic!Eşti cu mine!si spunand asta,cei trei făcură cale întoarsă.Acum ce-ai spune sa te conduc?
-Mai bine nu.Mai am destul de mers si este cam tarziu.O sa sun pe cineva sa vină după mine.
-Cum doreşti.
Mi-am căutat mobilul,dar mi-am dat seama ca nu-l am.
Băiatul cu ochii albaştri si parul negru ca carbunele se pregătea sa plece.
-Scuză-mă,ai un telefon?
-Nu,îmi pare rău.Dar ai putea veni la mine sa dai un telefon după fix.
-Nu vreau sa deranjez...
-Nu deranjezi.Hai.
-Bine.
Prima mea greşeală.Sa-i accept invitaţia.
Pe drum am vorbit despre noi,si am aflat ca sta singur,ca îl cheamă Dan si are 18 ani,iar cand am ajuns la el acasă,mare supriza ce-am avut.Nu mergea nici fixul,iar calculatorul îi era stricat!
-Ar trebui sa ramai peste noapte aici.
-Nu cred ca ar trebui...
-Haide Miruna,nu-ti fac nimic!Eşti în siguranţa!
-Dan,eu...
-Hai Miri,te rooog!Nu vreau sa te ştiu singura pe strada la ora asta.
-Bine!
A doua mea greşeală si cea mai mare.Sa ramân la el.
Mi-a dat un tricou de la el în care sa dorm si m-a condus intr-o camera de oaspeţi.
În timp ce mă pregăteam de culcare,usa s-a deschis si pe ia si-a făcut apariţia Dan,urmat de cei tipi care mă urmarisera.
-C-ce se i-i-intampl-la?
Dan si-a intors privirea spre ceilalti,apoi m-a privit si a spus cu un ras amar:
-Sa ne distram băieţi!apoi au venit spre mine.
Am incercat sa fug,dar ei erau patru,iar eu eram singura.I-am implorat,i-am rugat,dar lor nu le-a pasat si si-au batut joc de mine.Lacrimile mele nu insemnau nimic pentru ei!Nimic!
Mi-au furat inocenta,si o data cu ea si dorinta de a trai.M-au făcut sa nu mai am incredere în nimeni,si-n nimic.M-au schimbat pentru totdeauna!
În viaţa trebuie sa gandim de doua ori cand luam o decizie,si nu s-o luam pur si simplu fiindca ni se pare o idee buna.Aparentele pot fii inselatoare si ne pot schimba viaţa pentru totdeauna.
Cerul era întunecat si ceaţa deasă nu te lăsa sa vezi nimic.Vantul bătea cu putere si vajia ca un monstru în căutarea hranei,iar ploaia cădea în picături groase si rapide,ca si cum ar vrea sa distrugă pamantul.Fulgerele si tunetele te făceau sa te bagi în plapuma de frica si sa zici ,,Tatăl Nostru''.Cainii urlau si pisicile mieunau,de te treceau toţi fiorii pe spate.
Larisa înainta spre cimitirul unde fugise sora ei mai mica,Daria,cu 10 minute în urma,cand ziua era precum o zi normală de vară.Era udă din cap pană în picioare si tremura de frica.În timp ce înainta din ce în ce mai adanc în cimitir,o striga pe Daria si încerca s-o sune pe bunica lor,dar telefonul arăta ,,fără semnal''.
Larisa simţea ca cineva îi urmăreşte fiecare mişcare,dar din cauza cetei nu putea sa-si dea seama.
''Poate s-a dus acasa''gandi ea.Se întoarse ca sa plece,dar acum nici ieşirea nu stia unde este.Înainta fără sa ştie încotro,iar după 15 minute de mers,fără sa găsească cale de ieşire,în fata ei,apăru un caine negru,mult mai înalt de cat unul normal,cu ochii roşii si cu o privire de te băga în sperieţi.
Era încremenită de spaimă,iar picioarele nu mai vreau sa se mişte din loc.Închise ochii si începu sa spună ,,Tatăl Nostru'' si sa se închine.
După un timp,Larisa deschide ochii si nu-i vine sa creadă ce vede.
Cerul era albastru si parcă te îndemna sa-l admiri,iar ceaţa disparuse de tot,la fel si cainele.Caini si pisicile încetase sa miaune si sa urle,iar vantul abia adia.Totul redevenise ca înainte.
O lua la fugă spre casa,unde o găsi pe surioara ei în grădină,incercand sa prindă un fluture.O lua în braţe,o invarti si o umplu te pupici,apoi se duse la bunica ei sa-i povesteasca cele intamplate.
Bunica îi dădu o cruciulita de argint cu pietre si îi spuse:
-Sa o porţi mereu la tine!Te va proteja de rău!
-Multumesc,bunico!
Unele lucruri ni se par imposibile,dat totusi ni se pot intampla!Nimeni nu poate stii cu exaccitate tot ce ne incojoara!Alaturi de noi pot traii mii si mii de alte fiinte,bune,sau rele.Daca noi nu le vedem,asta nu inseamna ca ele nu exista!
