Capitolul 11:Din nou impreuna

                                          
     Eram în birou,uitandu-mă peste nişte radiografii,cand se auzi o bătaie în usa.
     -Intra!
     Usa se deschise.
     -Cu ce va pot ajuta?am întrebat neluandu-mi ochii din radiografii.
     -Sunteţi doctora Gilbert?
     -Da,am spus ridicand privirea si ramanand fără grai.
     -Ramona?Tu eşti?
     -D-da...
     Intr-o secundă era chiar langa mine,tragandu-mă în braţele lui.
     -Dumnezeule,nu-mi vine sa cred!Eşti chiar tu!
     N-am mişcat nici un muschi.Eram prea uimită!Mi se părea ca visez.
     Vazand ca nu fac nici o mişcare,îmi dădu drumul.Strălucirea din ochii lui,fu inlocuita cu tristeţe.
     -Iartă-mă!N-ar fi trebuit sa fac asta!
     Abia cand a spus asta mi-am dat seama ce ganduri îi trec prin minte.
    Mi-am aruncat mainile pe după gatul lui si l-am sărutat.
    Inima îmi batea ca nebuna,iar cateva lacrimi îmi căzu pe obraji.Era aici!S-a întors!
    -Te iubesc!i-am spus cand m-am oprit sa i-au aer.
    Zambetul îi reaparu pe chip.
    -Si eu!
    -Nu-mi vine sa cred ca eşti chiar tu!
    -Sunt eu!Si nu voi mai pleca niciodată!
    M-a mai tras intr-o îmbrăţişare,iar eu mi-am lăsat capul pe umărul lui.
    -Mmmm...mirosi minunat,spuse lasandu-mi un sărut pe gat.
    -Sa înţeleg ca domnul varco-vamp e din nou în acţiune?am spus chicotind si m-ai dandu-i un sărut.
    -Da,dar asta nu conteaza acum.Spune-mi,ce-ai mai făcut?
    L-am împins pe scaunul de la birou,iar eu m-am asezat în braţele lui.
    -Ti-am dus dorul...am devenit doctor pentru copii...si...
    -Si?
    Ce sa fac?Sa-i spun?Mi-e frica!Dacă n-o sa-l accepte!Dar nu pot păstra tăcerea.Are tot dreptul sa afle ca are un fiu.KJ ar fii atat de fericit sa-l intalneasca!
     -După cele intamplate atunci...ştii tu.
     -Nu-mi adu aminte!Jur ca m-as duce pană-n iad,numai sa am plăcerea s-o omor chiar eu pe cateaua aia!
     -Las-o pe Katherine acolo unde îi e locul,si lasă-mă sa-ti spun ce s-a întamplat după ce-ai plecat.Un lucru minunat...care mi-a schimbat viaţa!
     -La ce te referi?
     -Klaus...noi doi...avem împreuna...un copil!
     Singurul lucru care se citea in ochii lui,era uimirea.
     -Un copil...!
     -Da!
     -O sa-l adori!E un scump!
     -El?
     -Da,e băiat.
     Confuzia i se citea pe chip.
     -Nu eşti fericit?l-am întrebat panicandu-mă.Stiam ca-l vei respinge!Nu trebuia sa-ti spun!
     M-am ridicat,cu lacrimile curgandu-mi pe obraji,vrand sa plec,dar el m-a oprit.
     -Nu vorbi prosti,scumpo,incepu stergandu-mi lacrimile.Cum as putea sa-l resping!?E fiul nostru!
     -Dar tu...
     -L-a inceput eram uimit,de fapt inca sunt uimit,dar asta nu inseamna ca-l resping.
     -Klaus,n-ai idee cat de mult te iubesc!
     -Nu mai mult decat te iubesc eu pe tine!
     -Off...incepem din nou.
     -Da,asa se pare.Deci...cand mi-l prezinti?
     -Acum e la gradinita.Azi a inceput,dar cum eu n-am putut merge cu el,l-am rugat pe Damon.
     -Stai putin!Inainte sa vin aici,m-am dus la Damon,dar nu era.L-am asteptat si a venit impreuna cu un baietel saten cu ochi albstri.El este?
     -Da!
     -Acum inteleg ce era cu tot misterul ala...!
     -Ce mister?
     -Damon a zis ca trebuie sa aflu nu stiu ce si m-a trimis aici...
     -Aha...Eu m-ai am nişte treaba pe aici,mă poti astepta acasa?
     -Da.
     -Bun.Apoi putem sa mergem sa-l luam pe KJ de la gradinita.
     -KJ?
     -Da.De la Klaus Junior.
     -I-ai dat numele meu?
     -Iha.
     -Te iubesc!
     -Si eu!Acum fugi,sunt foarte ocupata.
     -Nu pot sta cu tine,scump mea?Dulceata mea?
     -Nu,ca-mi distragi atentia,am spus razand.
     -Imi frangi inima!spuse afisand o moaca trista.
     -Saracu de tine...!
     -Da...
     -Lasa ca mă revansez diseara.
     -Suna tentant...
     -Acum imi faci onoarea sa pleci?
     -Sa ma gandesc...Neeee.
     -Klaus!
     -Gata,gata!spuse sarutandu-mă rapid si iesind pe usa inainte sa pot zice ''pa''.
     Vampirii si rapiditatea lor!

                                                       ***

     Am urcat în camera mea si am lasat geanta,apoi m-am dus în bucatarie.
     -Hei Elena!Baietii pe unde sunt?
     -Damon l-a luat pe Klaus sa sarbatoreasca intoarcerea lui.
     -Era de asteptat.
     -Cum te simti?
     -Cea mai fericita femeie din lume!
     -Ma bucur pentru tine!
     -Da...si eu mă bucur pentru mine.Ce-ai gatit,ca mor de foame!
     -Musaca.
     -Buuun!
     -Ia un loc,ca-ti pun acum o portie.
    M-am asezat jos,iar cineva îmi ciufulii parul.
    -Ce faci Ramoniko?
    -Bine Luminitiko,tu?
    -Foarte bine.De la o plimbare cu iubitelul meu.Pune-mi si mie o portie Ele,sunt lihnita!
    -Acum.
    -Si...am auzit ca varco-vampirul nostru s-a intors.
    -Da,asa e!De unde ai auzit,parca era la plimbare?
    -M-a sunat Damon sa-mi dea vestea cea mare.
    -Damon...
    -Doar il ştii...!
    -Da,si mai stiu c-o sa-l aduca beat pe Klaus.
    -Ba nu,mi-a promis ca nu exagereaza cu bautura.Domn'Klaus trebuie sa mearga cu tine sa-l luati pe pustanul meu.
     -Fato,nu-i mai zice asa!
     -Fato,eu îi zic cum vreau eu!
     -Ia gata certaretelor!Pune-ti mana si mancati,spuse punandu-ne farfuriile în fata.
     Amandoua ne-am repezit ca nebunele pe mancare.
     -Foame,foame!spuse Jeremy intrand in bucatarie.
     -Hei Jer!am spus toate trei si am inceput sa radem.
     -Hei fetelor!
     -Vrei si tu o portie?
     -Nu mersi,am mancat în oras.
     -Cu cine?se repezii Lumy sa intrebe.
     -O noua colega...
     -Uuuu!Jer are o nou admiratoae,continua ea,facandu-ne pe mine si Elena sa radem.
     Jeremy isi lua un energizant si pleca spunand:
     -Asta nu-i treaba ta Luminita-Furculita.
     Eu si Elena mai aveam putin si cadeam pe jos de ras,iar Lumy a luat-o la goana după el cu o sticla de cola la jumate care era pe masa.
     După ce m-am oprit din ras,mi-am terminat musacaua si am plecat sa-mi fac un dus.
     Am ieşit infasurata intr-un prosop si am dat de un Klaus care era tolanit in pat,sforaind ca un porc.Ma mir ca nu l-am auzit si din dus.
      -Klaus trezeşte-te!
      Nimic.
      Bine.Tu ai vrut-o!
      Am căutat o galetusa mica,pe care am umplut-o cu apa rece ca gheaţa si i-am vărsat-o pe fata!
      -Ce masa!spuse trezindu-se.
      Se uita la mine,apoi la galetusa.
       -O sa mi-o plăteşti,dulceata!
       Am luat-o la fugă pe scari,dar el fu mai rapid si mă prinse.Ma arunca în pat si inchuie usa.
       -Klaus...iubitule...trebuie sa mergem după KJ.
       -Mai sunt 20 de minute,iubito.
       Isi dădu tricoul jos si veni în pat.Începu prin a-mi lăsa săruturi pe gat,apoi urca la gura.Mainile mele erau prin parul lui ud,iar ale lui plimbandu-se pe braţele mele si pe coapse.În cateva secunde blugii si boxerii lui plus prosopul meu,erau aruncate prin camera,lasandu-ne sa facem ce cu ele pe noi nu putem.