Dragoste neimpartasita

     Noaptea e linistita.Cerul este plin de stele.Eu stau intinsa pe iarba si privesc spre cerul nesfarsit.
     Vreau sa-i simt bratele in jurul meu si buzele lui zdrobindu-le pe ale male.Vreau sa ma topesc in bratele lui.Sa ma pierd in oceanele lui albastre.Sa-i aud vocea soptindu-mi la ureche ca nu sunt nebuna.Sa-mi ingaduie sa-l iubesc cu toata fiinta mea.
      -Damon...,suspin cu gandul la el.De ce trebuia sa ma indragostesc de tine?Nici macar nu esti real!
      Am lasat lacrimile sa-mi alunece pe obraji.
      -Nu-i corect!am strigat spre cer.Il iubesc!Il iubesc atat de mult!
      Cand zambeste,pare un inger.Durerea lui imi rupe sufletul.Fericirea lui,e fericirea mea.
      Degeaba imi imaginez eu ca este langa mine....ca-mi sopteste cat de mult ma iubeste...Nu e de ajuns!Vreau sa fie real!
      Uneori am senzatia ca inebunesc.Tanjesc atat de mult dupa atingerea lui...dupa vocea lui....dupa el!Dar e gresit!El nu exista!E doar un personaj!Care m-a invatat ce inseamna dragostea...
       M-am ridicat in fund si mi-am luat genunchi in brate.
       E in gandul meu clipa de clipa,minut de minut,ora de ora....Nu pot sa mi-l scot din minte sau din suflet.A patruns adanc si nu mai vrea sa iasa.
       Lacrimi amare vars mereu si-mi doresc sa nu m-ai simt acesta suferinta.Acesta durere ce-mi distruge sufletul secunda cu secunda.Vreau sa nu mai iubesc un personaj fictiv.Sa  am o viata normala si sa ma indragostesc de cineva real.
       Nimeni nu stie prin ce chin trec zi de zi.Nimeni nu stie ce se afla in inima mea.
       -De ce Damon?De ce a trebuit sa te cunosc?
       Dorinta de a trai ma paraseste....viata nu prea mai are rost...prea multe lacrimi....prea multe vise care stiu ca nu se vor implini niciodata,dar eu ca o proasta inca sper....inca visez la ziua cand va aparea in fata mea si-mi va arata ca n-am suferit in zadar,ca pana la urma a venit in viata mea si mi-a daruit fericirea ce-o credeam pierduta.....Doar vise....fara rost...in zadar....