Salut dragilor,ce mai faceti?EU SUNT FERICITAAAAA!Desi n-am rezolvat complet problema - trebuie sa-mi instalez un windows nou,caci cel din calculatorul de la tata este total varza;nu ma lasa sa-mi instalez programu' pentru vizionarea filmelor,serialelor - deci inca n-am vazut Instrumente Mortale,TVD,SUPERNATURAL,Originals,si lista poate continua :(( - ,pe blog daca intru se vede aiurea,neincarcandu-se multe chestiile alea:numarul vizualizarilor,postarile populare - stiti la ce ma refer.Iar cand vine vorba de scris,chenarul e foarte micut,asa ca trebuie mai intai sa scriu in word,pe pc,apoi copiez.COMPLICAT. Insa ceea ce conteaza e ca macar pot s-o fac,chiar daca dureaza. Mi-a fost un enorm dor de voi,de scris,de toate astea!
Acu' va las cu capitolul 2 din The King of New Orleans,si ma duc sa vad de Deep down it's just a boy who need love.Si vad eu ce mai scriu.DA IMPORTANT E CA M-AM INTORS!!!! Ieeeeeeeeeeeeeeeei! :)
VA IUBEEESC!
~a voastra MARIA SALVATORE
_________________________________________________________
-Cum de...?Rebekah nu stia ce sa mai zica.Era pur si simplu imposibil.Henrik si Mikael?Henrik murise in urma cu multi ani,ucis de varcolaci,iar Mikael de mana fratelui ei.Cum puteau sa fie aici?Cum puteau sa fie in viata?
-Ma bucur sa te vad,draga mea fiica,spuse Originalul.Henrik,du-te si uitate dupa fratii tai.
-Nu sunt acasa,anunta blonda.
-Se intorc curand?vru sa stie baiatul,doritor sa-si revada fratii.
-Cred.
-Nu ne inviti sa luam loc,draga mea?
-Da...desigur.Ii conduse in sufragerie,fiind atenta la fiecare miscare pe care-o facea Mikael.
-Nu mai fi incordata,Rebekah.N-am venit sa va omor.
-Atunci de ce?
Mikael ofta.
-Recunosc c-am gresit mult,si nu ma astept sa ma iertati.In special Niklaus.Insa m-am saturat.Imi vreau familia inapoi.
-Si asta doar din cauza mea,chitai Henrik.
-Cum asa?
-De fapt,el s-a intors inapoi ca sa va omoare,da' am aparut eu,si l-am convins s-o lase balta.
-Dar cum de sunteti...vii!
-Eu am fost ajutat de-un vrajitor de pe partea cealalta,iar el...nu stiu.Pur si simplu am dat de el.
-Incercand sa scap de monstri cu lumini,rase baiatul,amintindu-si.
-Se refera la masini.
-Sunt monstri cu lumini,da!
-Okey,okey,chicoti tatal sau.
Rebekha dezbatu daca sa aiba incredere in el,sau nu,insa intr-un final ajunse la concluzia ca nu conta daca era sincer sau nu.Atat timp cat Henrik era aici,n-ar indrazni niciodata sa le faca ceva.Il iubea prea mult.Era singurul lui copil care inca era normal.Doar un simplu om.
-Elijah si Nik vor murii de bucurie cand te vor vedea,ii zambi fratelui ei mai mic.
-Normal!Doar nu m-au mai vazut de-o gramada mare de timp.La cat a trecut de-atunci...ho ho ho...Am mai spus o gramada?
-Da,rasera cei doi.
-Pai a trecut o gramada,nu?
-Orasul este superb!exclama Davina mergand entuziasmata langa Kol.A trecut mult prea mult timp de cand nu m-am mai simtit atat de libera...si fericita.
-Nu esti fericita cu Marcel?intreba Originalul,curios.
-Ba da,se grabi fata sa-i raspunda.Normal ca sunt!E singurul care mi-a purtat de grija in toti anii acestia.Nu stiu ce m-as fi facut fara el.
-Adevarat.Insa sa stai mereu inchisa in podul ala...
-Da,este plictisitor,si nu-mi place deloc.Numai ca n-am de ales.
-Intotdeauna ai de ales.Ii zambi dulce,in timp ce-i prinse mana intr-a lui,invartind-o.
Davina incepu sa rada,complet vrajita de vampir.
-Acum ia zi ce vrei sa facem in continuare.
-As vrea sa mergem la mormantul parintilor,zise,zambetul parasindu-i chipul.
-Mormant...?se mira Kol,dar apoi replica rapid:Desigur.
-Multumesc mult!
-N-ai pentru ce,scumpete.
Si pornira spre cimitir - Kol meditand la urmatoarea miscare,iar Davina rememorand momentele cu parintii ei.
Katherine abia se atinse de mancare.Tot ce puse in gura fu doua guri de cola,si-o boaba de strugure,pe care-i cumparase Caroline in drum spre hotel.N-avea pofta de nimic.De cand o vazuse pe afurisita aia de varcoloaica cu Elijah al ei,simtea ca-i vine sa vomite.
-Ti-am adus clatite cu ciocolata,anunta blonda,facandu-si aparitia.Plecase sa-i cumpere niste medicamente,avand in vedere starea ei,iar pe drum se gandi sa-i ia niste clatite.Isi amintea perfect gustul lor delicios,asa ca era imposibil ca Printesei sa nu-i placa.Indiferent cat de suparata era pe Elijah.
-Nu vreau.
-Ba vrei.
I le puse pe pat,crezand ca mirosul ii va atrage atentia,insa aceasta se intoarse cu spatele la ea.
-Kat,dar trebuie sa mananci si tu ceva.
-Am zis ca nu vreau,lasa-ma.
-Bine,cum vrei.Dar ia-ti macar medicamentul.
Se intoarse,iar Caroline ii intinse pastila,si-un pahar cu apa,dupa care o lasa in pace.
Klaus si David povestira pana tarziu intr-un bar,acompaniati de doua domnisoare pe post de bautura,luand-o apoi spre casa,unde Elijah inca asimila vestile.
Varco-vampirul fu intampinat de urletele de bucurie ale fratelui sau Henrik,si de privirea curioasa a lui Mikael.
-Ce se petrece aici?!
-Muream de nerabdare sa te revad,chitai baiatul,avandu-si bratele incolacite in jurul lui.Tata a promis ca n-o sa-ti faca nimic,asa ca poti sta linistit.Se desprinse de el,analizandu-l din cap pana-n picioare.Am auzit c-ai propiul tau oras.Ce tare!Apropo,imi place noul tau look.
Klaus isi ciufului fratele,razand usor.
-Parca ar fi un vis.
-Absolut deloc.Este realitate.
-Dar cum?!
-Habar n-am.M-am trezit in fata monstrilor cu lumini.
-Se refera la masini,il lamuri Rebekah,cand isi ridica o spranceana,intrebator.
-Sunt monstri cu lumini!facu,refuzand sa mai fie contrazis.
-Ai perfecta dreptate,chicoti Nik,ciufulindu-l din nou.
-Poti sa incetezi?
-Nu.
David tusi usor,amintindu-i lui Klaus ca el inca era acolo,asteptand sa fie prezentat.
-Oh,am uitat.David,ei sunt Elijah,Rebekah,Henrik,si Mikael - tatal meu vitreg.Bucuria de-asi revedea fratele il facu sa nu-i mai dea mare importanta prezentei lui.Familie,el este David Irogreg,un vechi prieten.
-Incantat de cunostiinta.Le zambi tuturor,sarutandu-i galant mana Rebekhai.
-Ne-am mai intalnit cumva?se interesa Mikael,avand vaga senzatie ca-l stie de undeva.
-Nu cred,ii raspunse satenul.
-Imi pari cunoscut.
-Probabil ca vi se pare,domnule.
-Probabil,zise,insa nu era pe deplin convins.Ochii lui cu siguranta ii aduceau aminte de cineva,insa de cine?
-Esti varcolac,nu?intreba Henrik.
-Da,cum ai ghicit,pustiule?
-Medalionul cu semiluna de la gat.Imi amintesc c-am vazut unul identic la varcolacul care a incercat sa ma salveze.
-Ce?!facura toti,uimiti de cuvintele lui.
-Eu n-am vazut pe nimeni incercand sa te salveze,adauga Klaus.
-N-ai vazut,fiindca incercai sa stai ascuns de ei,insa eu l-am vazut.Era complet alb,si-avea niste ochi de-un albastru electrizant.
-Avea cumva o cicatrice la ochiul stang?se grabi sa intrebe David.
-Da.De unde stii?
-E tatal meu.
***
A doua zi,Katherine se trezi c-o usoara durere de cap,asa ca-i mai ceru o pastila blondei,dupa care se baga sa faca un dus.Imediat dupa aceea,fu nevoita sa manance,la insistentele lui Caroline,insa se convinse ca tovarasa ei avea dreptate cand ii spuse ca avea sa se simta mult mai bine daca baga ceva la stomac.
-Vrei sa mergem sa ne plimbam?ii propuse vampirita,deja cotrobaind prin bagaje,dupa ceva de imbracat pentru bruneta.
-Nu prea am chef.Katherine era infasurata intr-un halat de baie calduros,simtindu-se in siguranta.
-Haide!O sa-ti prinda bine.
-De ce nu te duci sa-ti cauti iubitul,si ma lasi pe mine in pace.
-Klaus nu-i iubitul meu.
-Dar ai vrea.
-Ba nu,facu,scotand o rochie de-un verde smarald,ce-i amintea brunetei de ochii lui Elijah.
-Ba da,si nu ma mai contrazice,ca nu vei reusi in veci sa ma convingi de contrariu.
-Cred c-ar trebui sa-ti impletim parul.Ce zici?
-Neaga tu cat vrei,insa adevarul e altul.
Pret de cateva secunde se lasa tacerea,apoi Caroline izbucni,arucand rochia in Katherine.
-Si ce-ai vrea sa fac?Sa ma duc la el si sa tip in gura mare ca-l iubesc?Nu pot!E pe punctul de-a fi tata,iar eu inca sunt cu Tyler,da!
-Da-i papucii.
-Nu-i asa usor.
-Ma lasi!E floare la ureche.Si daca te incapatanezi ca n-o poti face,o fac eu pentru tine.
-Bine,sa zicem ca m-as desparti de el,insa asta nu schimba cu nimic faptul ca Klaus va avea un copil.
-Si cu ce te incurca asta pe tine?O sa fie tata.Foarte bine.Dar tot singur va ramane.
-Si Hayley?
-Ce-i cu ea?
-E mama copilului.
-Si ce?Asta nu inseamna ca trebuie s-o ia de nevasta.
-Nu mi se pare corect,Kat.Nu vreau sa ma bag intre ei,avand in vedere ca-i si-un copil la mijloc.Nici macar nu stiu de ce-am venit aici.
-S-o luam la bataie pe Hayley,si sa-ti declari nemarginita dragoste ce i-o porti misoginului Niklaus Mkaelson.
-Nu-i misogin,ii lua apararea blonda.
-Ba da,si o sti bine.
-Ai dreptate,zise,razand.
-Deci?
-Daca eu ii declar dragoste nemarginita Originalului meu,tu faci la fel cu al tau.
-Nici gand.
-De ceeee?
-Fiindca asa!Elijah n-ar fi niciodata cu-n om.
-Te minti singura.Si-n plus,nu-i ca si cum vei ramane asa.Poti sa-l pui sa te transforme oricand vrei.
-N-ai vazut ca-si pierde timpul cu aia?
-Exact.Isi pierde timpul.Asa ca imbracarea,c-avem de recuperat niste barbati.
-Ce increzatoare am devenit dintr-o data.
-E vina ta,replica Caroline,scotand o pereche de pantofi de aceasi culoare cu rochia.Acum sus, n-avem timp de pierdut.
La casa Mikaelson,domnea fericirea.Klaus era in toiul pregatirii celei mai tare petreceri din toate timpurile,sarbatorind intoarcerea fratelui sau mai mic.Nimanui nu-I trecea prin minte intrebarea cea mai esentiala:Cum inviase,avand in vedere ca era doar un simplu om,si nici n-avea vreun inel fermecat,ca Alaric Saltzman?Erau mult prea incantati de faptul in sine,incat sa stea sa dezbata probleama,incercand sa-I gaseasca un raspuns.Si pana la urma de ce le-ar pasa cum s-a intamplat?Atat timp cat el era acolo,teafar si nevatamat,nimic nu mai conta.Erau din nou o familie – exceptand-o pe Esther,care colinda pe undeva,pe cealalta parte.
Rebekha se ocupa de decoratiuni,Klaus de invitati – avand grija sa-l include si pe Marcel.Avea de gand ca in seara asta sa-si recupereze orasul.Nimic nu mai putea sa stea intre el si fericire.Era la un pas de-a obtine tot ce-si dorea,si nimic nu-I va sta in cale.
Totusi,era o persoana pe care si-ar fi dorit s-o aiba langa el in astfel de momente:Caroline.Care probabil acum se trezea dupa o noapte pasionala petrecuta cu
Scutura din cap.
Isi facea singur rau,gandindu-se la ea si Tyler.Trebuia sa inceteze cu asta.Trebuia s-o uite.Pentru totdeauna.
Se mai uita o data peste numele scrise,observand cu tristete ca trecuse si numele ei.Oare va putea vreodata s-o uite?
-Ce faci aici,prietenas?David tocmai isi facuse aparitia,avand intr-o mana o sticla de gin,si-n cealalta doua pahare.
-Uite bine,scriam invitatii.Tu pe unde-ai umblat?
-Am incercat sa dau de tata.Ultima data circulau zvonuri c-ar fi venit in New Orleans,insa daca ar fi adevarate,pun pariu ca-i plecat de mult.Scoase un oftat,turnand bautura in pahare.Mi-as dori sa-l pot gasi,ca sa-l pot intreba de fratele meu.Sa stiu daca mai e in viata,cum o duce…
Klaus il batu pe umar,intelegator.
-Te voi ajuta.Imediat ce-mi redobandesc titlul de conducator,il vom gasi.Si pe el,si pe fratele tau.
-Mersi Niklaus.Dadu paharul pe gat,scotandu-si apoi o tigara.Si care-I treaba cu Hayley si copilul?
-A fost o greseala.Nu trebuia sa se intample.
-N-o iubesti?
-Inima mea ii apartine deja altcuiva,numai ca din nefericire ea nu va fii niciodata a mea.
-Pierderea ei.
Schita un zambet fals,incercand sa para nepasator.
Oare chiar era o pierdere?La urma urmei,ce i-ar putea oferii el?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu