Soaptele-mi umplu gandurile,
amortindu-le...
Cosmarurile-mi bantuie mintea,
secand-o de ea...
Simt cum incep s-o uit,
prea frumosul chip, in aur cioplit,
se pierde usor...
si simt ca am sa mor de-al ei dor.
Ma inspir din teama si din iubirea nesfarsita,le astern pe hartie si le-mpletesc armonios,apoi le arunc in cascada vietii,fara sa-mi fie teama de regrete sau cuvinte de durere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu