The King of New Orleans-Capitolul 1~New Faces

   ''-N-ai voie sa parasesti aceasta incapere,nu uita.Este pentru binele tau,Davina.''

    Vorbele lui Marcel ii rasunau intr-una in minte,enervand-o.Stia ca-i voia doar binele,insa nu se putea abtine sa nu-si iasa din minti.Se saturase de incaperea asta.Se saturase sa fie prizionera intre patru pereti idioti.Si-n plus,era o vrajitoare puternica.De ce sa se ascunda de-un varcolac nenorocit?

     Era la o prietena cand Victor Gregori ii ucise parintii,iar Marcel fusese de fata.Venise dupa ea,zicandu-i ca trebuie sa se ascunda.Victor Gregori venea dupa ea.Venea s-o ucida,asa cum facuse si cu parintii ei.Si de atuncea statea cu el,si facea ce-i zicea el.Avea incredere in el.

     Era atenta cand vreo vrajitoare facea magie,deoarece ii spuse ca una dintre ele era posibil sa stie unde se ascunde varcolacul,asa ca de fiecare data cand faceau vreo magie,ea simtea,si-i zicea lui Marcel.Iar el se ducea s-o verifice.Insa pana acum n-o gasise pe cea care trebuie.

      Marcel ii spunea intotdeauna ca de una singura n-ar reusi niciodata sa-l infranga pe varcolac,si de aceea trebuia sa stea ascunsa,in timp ce el isi construia o armata de vampiri.Dar totusi,uneori ii venea sa plece,si sa-l caute de una singura.Voia sa-l faca sa plateasca pentru ce le-a facut parintilor ei.Voia sa nu mai traiasca in frica,cu gandul ca acel criminal umbla in libertate,terorizand oameni nevinovati.

       Se aseza pe marginea patului,oftand.    

       Ce mai mod de-ati petrece ziua de nastere.Inchisa intr-un pod de una singura.

       -Hei,ce faci?auzi o voce de la fereastra.

       Davina se ridica,speriata.

       -Cine esti?il intreba pe tanarul zambaret.

       -Kol.Marcel m-a trimis sa te scot la o plimbare.

       -Marcel n-ar face niciodata asta.

       Kol rase,clatinand din cap.

       -Astazi e ziua ta,si d-aia o face.Haide!

       -Chiar te-a trimis?zambi Davina.

       -Sigur ca da,scumpete.

       Nu mai fu nevoie de niciun cuvant in plus.Davina cazu in capcana lui Kol Mikaelson,acceptand sa paraseasca incaperea in care fusese captiva pentru atata timp.In sfarsit putea sa cutreiere strazile New Orleans-ului din nou.
  

    
      Caroline si Katherine intrara intr-un restaurat,deoarece stomacul fostei vampirite facea zgomot,neasteptandu-se deloc sa dea peste Hayley si Elijah.

      -Usor,Katherine,sopti blonda.

      -Elijah!exclama ea,afisand un zambet fals.

      -Katerina,ce te aduce in New Orleans?o intreba,ridicandu-se.Ziua buna,Caroline!

      -Buna,Elijah.

      -Comandam odata,sau ce?vru sa stie Hayley.

      -Imediat,ii zambi Elijah.

       -Sa mergem!facu Katherine,apucand-o de brat pe blonda si tragand-o spre iesirea din restaurant.
      
       -Kat,dar nici n-ai mancat.

       -Nu imi mai e foame.

       -Stomacul tau zice altceva.

       -Am zis ca mi-a trecut foamea,okey?!tipa,nervoasa,in timp ce-i dadea drumul.Ajunsera afara,si Katherine nici ca mai avea de gand sa intre.La cati nervi avea,era in stare s-o paruiasca pe nenorocita aia chiar acolo.Si-n plus,nu prea voia ca Elijah sa-si dea seama ca acum era doar un simplu om.O facea sa se simta vulnerabila.Iar Katherine Pierce nu era niciodata vulnerabila.

       -Hai in alta parte,propuse Caroline,fix in momentul in care Originalul iesii pe usa restaurantului.

       -Katerina,de ce-ai plecat asa?

       Bruneta isi dadu ochii peste cap,simtind un impuls de-al palmui,insa se abtinu.

       -Sa mergem,Caroline,zise,facand deja pasi.

       -De ce ma ignori?Elijah o prinse de brat,oprind-o.Si ramanand uimit cand ii simti pielea calda sub atingerea lui.Esti om!

       -Sunt om,si ce?Facu o pauza,nedezlipindu-si privirea dintr-a lui.Mai bine te-ai intoarce la Hayley.Pun pariu ca se intreaba unde ai disparut.Isi elibera bratul,apoi pleca,lasandu-l pe vampirul cu ochi verzi mut de uimire.

 
       Klaus era plecat, - cel mai probabil printr-un bar,cu Marcel, - in timp ce Rebekah nu prea stia ce sa faca cu Matt.Era tentata sa-l sune,insa nu indraznea.Acum era in New Orleans,iar el tot in Mystic Falls.Cel putin acolo va fi pana cand va merge la facultate.N-avea nicio seanta cu el.

      Se ridica de pe canapea,avand de gand sa iasa la o plimbare,cand o voce foarte cunoscuta o facu sa ramana pe loc.

      -Surioara!canta glasul,in timp ce buzele le avea intinse intr-un zambet imens.

      -Henrik?

      Henrik alerga spre ea,imbratisand-o,in timp ce o alta silueta isi facu aparitia,taindu-i Rebekhai respiratia.E imposibil,gandi ea,dar barbatul din fata ei era la fel de real,precum bratele mici ale fretelui ei care-o imbratisau.

       -Mikael...!

       
       Sophie era singura,cand o ceata densa incepu sa-si faca aparitia.

        -Oricine ai fi,te sfatuiesc sa stai departe,zise,plimbandu-si privirea in jurul ei.

        Ceata incepu sa dispara,lasand strada intr-o liniste sinistra.Sophie grabi pasul,intrand in cimitir,unde se intalnea cu restul vrajitoarelor,si cu Klaus Mikaelson,iar odata ce le vazu,se simti in siguranta.Insa sentimentul nu dura pentru mult timp,deoarece o silueta masculina isi facu aparitia,decapitand capul a trei dintre ele,c-o maceta.Strainul se misca rapid,nedandu-le ocazia de-asi folosi vrajitoriile pe el.La ucise pe toate,lasand-o ultima pe Sophie,a carui inima i-o scoase,indesandu-i-o apoi pe gat.

          Isi facu simtita prezenta si Niklaus,privind confuz vrajitoarele macelarite.

          -Iti place cum am decorat?

          Varco-vampirul se intoarse spre silueta din spatele lui,crezand pentru o secunda ca viseaza.

         -Ce-i Niklaus,ti-a papat pisica limba?Ridica o spranceana,zambind in coltul gurii.

         -David!Klaus il trase intr-o imbratisare,razand usor.Credeam c-ai dat ortu' pana acu'.

         -Nu stii ce se zice,Niklaus?Iarba rea nu piere niciodata.Eram in L.A. cand am auzit ca marele lup rau primeste ordine de la o amarata de vrajitoare.De neconceput.

         -Vremurile disperate,cer masuri disperate.

         -Dupa cum vezi,vremuri nu mai sunt atat de disperate.Zambi,scotandu-si o tigara,si aprizandu-si-o.Acum poti sa-ti recuperezi orasul in stilul Mikaelson.Si ca tot veni vorba de Mikaelsoni,am auzit ca unu e pe drum.

         -Da' repede mai circula vestile astea.

         -Orice intamplare care implica un Mikaelson,se raspandeste ca fulgerul.Nu uita asta.