Capitolul 1:Pana fermecata

       Imediat ce-am deschis ochii,m-am ridicat din pat si m-am dus la bucatarie,unde stiam c-o voi gasi pe mama,si am zis vesela:
       -Neata'!
       -Neata' scumpo.Ce-i cu veselia asta?
       -Cum?Nu stii?
       -Ce sa stiu?Ca-i ziua ta?spuse razand.
       -Pentru un moment am crezut c-ai uitat.
       -Cum as putea sa uit de ziua fiicei mele!spuse imbratisandu-ma si sarutandu-ma pe obraz.La multi ani!
        -Multumesc!
        -Acum fugi si pregateste-te pentru scoala.
        -Cat e ceasul?
        -9:00
        -9:00?!M-ai am o jumatate de ora sa ma pregatesc!Am fugit!
        M-am intors in dormitor,si am inceput sa scotocesc prin sifonier.

        Ce sa iau...ce sa iau....offf!Oare cu se ma imbrac?Ce pacat c nu e vara,sa-mi iau o rochie...Nu conteaza!Am implinit 16 ani,si nimic n-o sa-mi strice ziua asta!Nici macar vremea!Oare de ce trebuia sa ma nasc in ianuarie...?

          M-am uitat la ceas.9:11!Doamne!Cum trece timpul!Pana la urma mi-am luat o pereche de blugi conici,negri,si un pulover alb.Iar peste,un palton alb si o pereche de cizme,de asemenea,albe.Azi am ceva cu albul!In fine...Mi-am pupat posterul cu Damon Salvatore,mi-am luat ghiozdanul,si-am pornit spre scoala.

           Odata ce-am ajuns,am fost intampinata de urari si felicitari.Le-am multumit tuturor,am impartit bomboane...Dupa terminarea orelor,am pornit direct spre casa.Cand mai aveam decat putin pana acasa,am dat de o batrana care se chinuia cu doua bagaje.I-am oferit ajutorul imediat.

            -Multumesc copila!spuse inmanandu-mi o pana de paun.Pune-o la noapte sub perna si puneti o dorinta.

             I-am multumit si mi-am continuat drumul.De-ndata ce-am ajuns acasa,m-am schimbat,am mancat,si am intrat pe mess.Am vorbit un timp cu prietenii,am baut suc cu mama,am ascultat niste muzica,dansand ca nebuna prin casa,apoi m-am bagat la culcare.Nu inainte sa pun pana sub perna,desigur.

              Ce sa-mi doresc...?Ce vreau eu cel mai mult pe lumea asta...?Damon!Sa-l intalnesc pe Damon!Imi doresc sa-l intalnesc pe Damon Salvatore!

                                                     ***

               M-am trezit cu o durere in tot corpul si cand am deschis ochii,am vazut ca ma aflu intr-un spital.Ce naiba s-a intamlat?Cum am ajuns aici?Mi-amintesc doar ca ma culcam...si acum...

               -S-a trezit,se auzi o voce feminina de pe hol.Nu parea a mamei.Oare era enervanta aia de sotie a tatei?Nu.Nu cred.

                Usa salonului se deschise,iar pe ia intra...Nina Dobrev??!!Cred ca visez!!E imposibil!

                -Cat ma bucur ca esti bine!spuse apropiandu-se de pat.Nu e rea!Nu e real!

                -Te simti bine?

                M-am ciupit si m-a durut!Deci nu visez!Dar ce cauta Nina aici?Si cum pot s-o inteleg asa de bine?Sunt varza la engleza!

                -Da...,am spus intr-un final.Dupa felul cum ma purtam,probabil ai putea spune ca-s drogata.

                -Ma bucur!Eu sunt Elena.

                Stai!Ce??Cum??Elena...Cred ca glumesti!

                -Probabil ca habar n-ai cine sunt.Dar am aflat ca suntem sorori,si am venit sa te caut.

                De unde pana unde!?Asta e o nebunie! 

                -Am gasit o scrisoare de la mama mea biologica,unde scria despre tine.

                Ce?Eu nu mai inteleg nimic!Asta nu se intampla in The Vampire Diaries...doar daca...am ajuns eu cumva in serial...e imposibil!Stai putin!Pana...aseara...dorinta...batrana...Dumnezeule!Pana era fermecata!

                 -Pe tine cum te cheama?

                 -Ramona.

                 Bun...acum ce fac?Pai...daca tot sunt aici...sa-mi intru in rol.Chiar ar fi tare sa fiu sora Elenei...

                   -Cum mai gasit?

                   -In scrisoare era scrisa adresa unde te lasase.

                   -Aha...

                   Intresant...Isobel e mama.Chiar...e intresant...

                   -Cum am ajuns aici?

                   -Nu-ti amintesti?

                   -Nu.

                   Singurul lucru care-mi amintesc,e ca dormeam,si ca acum sunt in spital.Dar nu-i pot spune ei asta.As parea nebuna...defapt...toata chestia asta e o mare nebunie!In fine...

                    -Ai avut un accident de masina.

                    Accident...Ce intrare mi-am facut.

                    -Doctorul spune ca te va externa in curand.

                    -In curand?Urasc spitalele.

                    -Daca vrei,pot vorbi cu doctorul sa te externeze acum.Dar va trebui sa stai in pat.

                    -De acord!am spus zambind.Te iubesc,surioara!

                    Elena rase,apoi iesi,ca sa vorbeasca cu doctorul.

                    Bun.Deci...inca nu-mi vine sa cred!Daca visez,e cel mai tare vis pe care l-am avut vreodata!Dar e atat de real...Cu siguranta pana era magica!

                      Dupa vreo zece minute,Elena se intoarse.

                      -Gata!

                      -Gata?

                      -Da!Poti veni acasa!

                      -Voi sta cu tine?

                      -Normal!

                      -Yeiii!

                      -Poftim,spuse dandu-mi o punga.Niste haine,ca sa te schimbi.

                      -Mersi. 

                      Imi dadu-se o rochie tricotata,bleumarin,o bascuta maro si o pereche de cizme negre,pana la genunchi.

                       -Imi plac!

                       -Ma bucur!

                       M-am imbracat rapid,bucurandu-ma sa scap de hainele de spital.Apoi am urmat-o pe Elena afara.M-a adus la ea acasa si m-a instalat in camera...n-o recunosc.Dar nici s-o intreb a cu-i este,nu pot.Nu conteaza.E superba!M-am descaltat de cizme si m-am aruncat in pat.Elena s-a dus sa pregateasca masa si mi-a zis sa stau cuminte in pat,fiindca inca nu sunt recuperata complet,dar eu ma simt minunat.Am vazut ca aveam si-un birou.Am fugit repede la el si am deschis calculatorul.Am pus niste muzica,apoi m-am dus sa scotocesc prin sifonier.Cand l-am deschis,m-ai aveam putin si lesinam!Era plin de haine superbe,cum nu avusem niciodata!Cu siguranta era mana lui Caroline.Probabil le-a spus prietenilor ei ca are o sora.
                  O sa-l intalnesc pe Damon...ahhh...cat am visat la momentul asta!
                  Am coborat in bucatarie si am intrebat-o pe Elena daca mai vine cineva la cina,si mi-a spus ca doar cateva persoane..Va trebui sa ma prefac ca nici nu-i cunosc.Sper sa fie totul bine.I-am multumit din nou pentru tot si am fugit inapoi in camera.Trebuia sa arat fabulos,doar il voi intalni pe Damon!Yeiiiii!